Pierdută în timp

Adevărul

Dimineața când se trezi realiza că din nou este târziu iar Erika deja era îmbrăcată .
E: Erika , când aveai de gând să mă trezești ?
Er: E cerc pedagogic dobitoaco , taci acolo și dormi .
Mai târziu Emma se trezi și se gândi să o sune pe mama ei pentru a-i spune că e bine . Dar , mama ei nu îi răspunse , mai târziu află că imediat după ce ea plecă de acasă , mamei îi venise rău , iar ambulanța veni și o luă. Când află Emma incepe să plângă și spunându-i Erikăi că vrea să stea singură , plecă cu căștile în urechi . Plângea și își blestema viața nefiind atentă la drum se împiedică și căzu . Toate probleme se înmulțeau. Tot ce își dorea era să se termine tot calvarul prin care trecea . După-amiază se duse la mama ei pentru a o vedea . Ajunsă acolo, mama ei o aștepta , uitându-se în gol .
M:Emma , ai venit . Ce faci ?
E: Bine mami , tu cum te simți ? De ce ai ajuns aici? Te rog iartă-ma că am plecat de langa tine , dar odată tot va trebui să plec mami , și atunci nu îmi vei putea face asta din nou.
M: Da Emma știu , doar că nu vreau sa cred că fetița mea a crescut atât de mult încât nu mai are nevoie de mine , dar uita-te la tine , ai avut curajul sa pleci in timp ce eu .. eu îmi plâng singură de milă dar nu fac nimic...
E: Mama , îl iubești .
M: Emma trebuie să îți ceva .. dar trebuie sa îmi promiți că nu te vei supăra ..
E: Desigur mamă.
M: Puiule , vreau să îți zic că tu mereu vei fii copilul meu , dar de fapt tu niciodată nu ai fost copila mea ...
E: Mama , cum poți zice asta ? Tu m-ai crescut , tu m-ai ținut în pântece 9 luni...
M: Da Emma , te-am crescut dar nu eu am fost cea care te-am născut ..
E: Stai așa .. Ce?
M: Îmi doream un copil foarte mult , doar că niciodată nu am putut face unul, și am decis cu tatăl tău să adoptăm un copil și am ajuns în maternitate , unde am găsit o fetița cu părul negru și mare , aceea fetița erai tu ... Am vorbit cu familia ta și ei au fost de acord să ni te dea pentru că ei nu aveau situația materială necesară pentru a te creste ...
E: M-ai mințit 17 ani ? De ce ai făcut asta ? De ce nu îmi știu părinții?
M: Emma îți știi , părinții tăi biologici sunt mătușa și unchiul tău vitregi ..
E: Mama eu cred că trebuie să plec...
M: Emma iartă-ma ..
Dar înainte ca mama ei să mai zică ceva Emma se ridică și pleca din salon , pentru că simțea că lacrimile își vor face apariția . Fusese mințită 17 ani , nu voia să audă de mama ei , de părinții ei biologici , de nimeni . După două ore , Erika o suna fiind îngrijorată , dar Emma nu îi răspunse la telefon , plângând în continuare . Toată viața ei a fost o minciuna .
Pe la ora douăsprezece Emma ajunse acasă unde Erika o luă în brațe , spunându-i că a fost îngrijorată .
E: Stai liniștită sunt bine . Vreau sa fiu singură te rog nu mă deranja .
Emmei deja i se luase să plângă așa că se hotărî , să devină o persoana indiferentă , mai târziu realizând că niciodată nu va fii așa cum își propuse.
Seara a adormit foarte greu , gândindu-se in permanență la ceea ce mama îi mărturisi . O ura , își ura părinții biologici , care fuseseră atât de aproape de ea , dar niciodată nu au avut curajul să îi spună adevărul .
A doua zi de dimineață Erika veni și o trezi pe Emma cum știa ea mai bine , deoarece avea nevoie de o persoana cu care sa bea cafeaua . Emma se trezi , cu greu la insistențele Erikăi .