Read my lips

-Capitolul 1.

     Mă aflam pe coridorul liceului în care învăț, mușcându-mi buza involuntar atunci când un tip îmbrăcat în negru din cap până în picioare trece pe lângă mine și prietena mea care examina fără nicio sfială orice băiat trecea prin fața noastră.

—Cine e ăsta? întreb nedumerită, nu mi se pare cunoscut.

  —Nu-l știi? cică s-a transferat anul ăsta la noi, e în clasa a 11-a și am auzit că e și bogat.

mă încrunt la auzul vorbelor Sienei.

  —Chiar nu mă interesează statutul lui financiar.

Îmi așez rucsacul pe umeri și mă îndrept spre laboratorul de chimie, lăsându-mi prietena să bolborosească de una singură.

Am decis ca anul acesta să mă axez mai mult pe școală decât pe băieți și relații, nu garantez însă că așa o să fie.

—Bună ziua, domnișoară Blake, din câte știu eu, ora a început acum 20 de minute.

—Vă rog să mă scuzați, spun lăsându-mi capul în jos, am avut ceva de rezolvat.

—Există ceva mai important decât școala?

Doamna Andrews era una dintre profesoarele mele preferate, însă uneori devenea destul de enervantă cu întrebările pe care le adresa.

—Ia loc și te rog să nu se mai întâmple, nu înțeleg ce se petrece cu tine în ultima perioadă.

Eram o persoană normală, nu eram olimpică, dar nici lipsită de inteligență. Cunoștințele mele de până acum și cele pe care urma să le mai acumulez de-a lungul timpului îmi asigurau un trai mai mult decât decent. Chiar dacă sunt abia în clasa a 10-a, sunt mai mult decât sigură în ceea ce privește viitorul meu pe plan profesional.

—Mulțumesc, o să încerc, spun și mă îndrept spre singurul loc care mai era liber.

Ora a fost anostă, iar timpul a avut a doua viteză a melcului. Foarte încet.

În pauza de masă am mers în curtea școlii și m-am așezat lângă un copac bătrân, dar care a fost prezent la majoritatea poveștilor de dragoste dintre elevii liceului nostru, și am continuat lecturarea cărții primite acum cateva zile de la bunica mea.

Celelalte ore au trecut relativ rapid, ultima dădându-mi o durere de cap îngrozitoare.

Am ieșit precum o săgeată pe ușa școlii, dorindu-mi să ajung cât mai repede acasă, dar am fost împiedicată de buna mea prietenă.

—Ariana, oprește-te. De ce te grăbești în halul acesta?

—Siena, te rog, chiar nu am chef.

—Am o știre bombă, trebuie să mă asculți.

E pur și simplu imposibil să o refuzi pe Siena atunci când pune la bataie puppy face-ul. M-am dat bătută din prima și am acceptat să-mi însoțesc prietena la un suc pentru ca aceasta să-și poată atinge obiectivul.

Dânsa și-a comandat un fresh de portocale, în timp ce eu m-am mulțumit cu o apă plată.

—Nu o să îți vină să crezi ce am aflat, ochii Sienei se măresc și pare foarte entuziasmată să-mi vorbească despre asta.

—În cazul ăsta, spune-mi.

Nu eram o fire care trăda prea multe emotii la prime vedere, reușeam foarte bine să le țin doar pentru mine. Mă consideram chiar plictisitoare și neinteresantă, întrebându-mă uneori cum de am atât de mulți prieteni.

—Am aflat numele băiatului pe care l-am văzut astăzi și am auzit că e și singur.

Siena mai avea puțin și țopăia prin cafenea, reușind să mă enerveze mai tare decat a făcut-o deja.

—Serios, pentru asta m-ai adus aici? pufnesc și mă ridic de pe scaun dând să plec.

—Îl cheamă Antonio!

Plec și-mi las prietena singură pentru a doua oară astăzi.

Odată ajunsă acasă îmi salut mama care se afla în bucătărie, pregătind ceva de mâncare și mă grăbesc să ajung în camera mea. Îmi trântesc rucsacul pe undeva prin cameră și mă schimb în pijamale, luându-mi mai apoi telefonul în mână pentru a verifica snapchat-ul și instagram-ul.
Sunt întreruptă însă de vocea mamei care îmi spune să merg la masă.

—Poftă bună, zic politicos, ocupând mai apoi scaunul de lângă tata.

—Cum a fost azi la școală? mama încerca să pară interesată, dar știu ca era foarte ocupată din pricina serviciului, nebăgând în seamă aceste lucruri 'minuscule'.

—Ămm, a fost.. ca de obicei.

—Chiar nu cred că ar trebui să vorbim despre școală vineri seara, intervine tata.

—Îți dau dreptate, spun cu gura plină, făcându-mi tatăl să chicotească, iar pe mama să-mi aducă aminte de una dintre regulile care se presupune că ar trebui să fie respectate la masă.

Nu se vorbește cu gura plină. Mersi mama.

După cina care a fost de-a dreptul copioasă, sfârșesc uitându-mă la un film împreună cu ai mei, care se dovedește a fi chiar interesant. Nu am mai avut de mult timp asemenea momente în familie și cred că ar fi benefic să avem mai des.

Părinții mei au adormit pe canapeaua din sufragerie.
Lăsându-i politicoasă să doarmă, m-am îndreptat cu pași lenți spre camera mea. Mi-am luat telefonul care era așezat la marginea patului și am constatat că prietena mea, Siena, aflase toate nickname-urile conturilor de socializare ale noului băiat.

Am lăsat-o cu seen și am așezat telefonul pe noptieră, însă nu am putut să nu bag de seama ultima sa vibrație. Nu am rezistat tentației, bineînțeles, așa că l-am luat în mână și am observat că aveam o notificare de la snapchat.

Antonio te-a adăugat. :)