Read my lips

-Capitolul 2.

Aroma intensă a pâinii proaspăt scoasă din cuptor mă trezește blând din somn și îmi inundă toate simțurile împotriva voinței mele.
Încerc să amân trezirea, ținând pleoapele închise, însă eșuez lamentabil.

Atrasă de mirosul pâinii, am un singur obiectiv: să ajung în bucătărie.

Sosită în dreptul ușii, îi văd pe ai mei înfurptându-se din pâinea a cărui miros nu mi-a dat pace în dimineața aceasta.

—Omletă sau ochiuri? mă întreabă mama plină de entuziasm.

—Bună dimineața, omletă. îi răspund zâmbind.

Dupa micul dejun, fac un duș rapid, fapt datorat amenințării dragei mele prietene. "Poate întârziem iarăși la party din cauza ta că nu știu ce îți fac.."

Urma o petrecere de-a dreptul demențială.
Însă
CU CE MAMA NAIBII MĂ VOI ÎMBRĂCA?

***

Siena era sprijinită de tocul ușii mele și mă privea suspicios.

—Când ai venit? raspund, încercând să îi evit privirea, nu am auzit ușa.

—De când îți pasă atât de mult cu ce te îmbraci? E vorba de Lucas, nu-i așa?

—VINE ȘI LUCAS? o întreb și simt cum îmi ard obrajii, DE CE NU MI-AI SPUS?

—Tocmai de asta nu ți-am spus!

Mă trântesc pe pat și îmi așez perna pe față. La naiba.

—Trebuie să înțelegi odată și pentru totdeauna că Lucas a fost doar un pariu, nimic mai mult.

—Un an împreună, doar un pariu, serios? Erai atât de fericită cu el, tu..

—Regret asta, ok? Dar nu te mint când îți spun că nu a însemnat nimic.

—Atunci de ce reacționezi așa ciudat când auzi de el?

—Ți-am zis, îmi pare rău că i-am frânt inima.

—Aici ai dreptate..

—Pa, zic țipând și îi arunc o pernă în față prietenei mele.

—Nu pentru asta am venit aici.

—Ăh, atunci ce e, te-ai îngrășat 100 de grame?

—Nu știu, dar nu am cu ce să mă îmbrac, am nevoie de tine cu haine la pachet.

—Nici să nu te gândești, hainele mele sunt doar ale mele, plus că nici eu n-am cu ce să mă îmbrac.

—Ridică-te, acum, plecăm!

—Ok..

3 ore, au trecut 3 ore de când căutam niște nenorocite de haine

—Știi ceva, nu mai pot, renunț, spun și mă opresc în fața ușii de la Forever 21.

—Ariana, promit că ăsta e ultimul, fă-o pentru mine.

Cum am mai zis, nicio șansă în a refuza-o pe Siena când pune la bătaie puppy face-ul.

—Fie, ultimul.

—Te iubesc.

M-am învârtit și m-am tot învârtit și am întors magazinul cu susul în jos și nu mi-a plăcut nimic.

Am mai mers vreo câțiva pași și am zărit un crop top negru, iar la o mică distanță erau niste jeanși, tot negri.
Am cautat rapid mărimea mea si nici nu le-am mai probat, am plecat direct spre casa de marcat, culegând-o si pe Siena de la cabinele de proba.

—Rochie, Siena, serios?

—Mergem la un party, nu la o înmormântare.. spune și își dă ochii peste cap.

—Cred că mi-a murit mie cheful de mers la party.

—Cred că ești nebună, mergem, categoric.

***

—Ariana Blake, sufletul petrecerii. Ce surpriză încântătoare!

—La fel de ironic ai rămas, Lucas....

Trec pe langa el și îmi iau un pahar de pe masă. Gustul puternic de alcool îmi invadează gura, care spre surprinderea mea nu mă deranjează.

***

După un număr nesigur de pahare ies
afară în speranța că o voi gasi pe Siena și vom merge acasă, dar speranța despre care se spune că moare ultima, mi-a fost spulberată când am zărit-o pe Siena stând de vorbă cu crush-ul ei de o viață, Harry.

Ce prietenă aș fi dacă aș călca în picioare șansa Sienei de a ieși cu Harry?

Trec rapid pe lângă cei doi, încercând să mă fac neobservată, însă cuprinsă de gândul că trebuie să ajung cât mai repede acasă și de alcool-ul care îmi curge prin vene, nu mai conștientizez nimic și mă lovesc de cineva.

—Te rog, scuze. spun învăluită de o rușine imensă.

—E ok, stai linișitită.

Ridic ușor privirea și atunci realizez.

—Tu!?