Capitolul 3

31 5 4
                                    

                    Dedicat lui denisa4decembrie

Perspectiva lui Ally

Dylan mă ia de mână și mă trage după el. Mă simt atât de bine când mă atinge.

-Încotro ? Întreb amuzată văzând ca ne îndreptăm către un zid , iar eu nu văd nici o scară.

-Ai încredere , doar urmează-mă.

Într-o secundă sunt în brațele lui.Nu știu cum am ajuns aici dar știu că nu vreau să mă lase jos.Îmi place să îl simt aproape.

-Ăăăă , ce crezi că faci? Știu foarte bine ce face dar prefer să mă prefac că nu știu ca să nu mă înțeleagă greșit, adica să nu înțeleagă ce simt,dar cred că și-a dat seama pentru ca obrajii mei sunt mai roșii ca focul .

-Vom sări! Stai calma nu îți vei rupe nimic.Haide, urcă! Îmi spune în timp ce mă ridică și aștept să urce și el.Odată ce a urcat a și sărit.

-Haide , aruncă-te , te prind eu!
Eu nu sunt chiar așa de ușoară, adică este o înălțime de 4 metri și își va pierde echilibrul când voi sări.

-Ești nebun! Îți vei pierde echilibrul și vom cădea amândoi , eu nu sar!

-Haide , îți voi amortiza căderea , nu vei păți nimic , te asigur, doar ai încredere!

-Nu , nu vreau să te rănesc pe tine!

-Haide , nu mă vei răni! Are zâmbetul pe buze și....... Îi cedez......mă arunc.

M-a prins dar tot și-a pierdut echilibrul .Dar am căzut eu pe iarbă , iar el este peste mine, nu știu cum vine asta.Îi pot simți bătăile inimi , sunt accelerate, ca ale mele.
Se ridica apoi îmi întinde mâna ca să ma pot ridica.Suntem aproape unul de altul.

Vrea să mă sărute , și eu vreau dar fac un pas înapoi , cred că este prea mult , abia l-am cunoscut.

-Ești bine? Mă întreabă el , surprins de gestul pe care l-am făcut.

-Da, sunt bine, nu te îngrijora , nu am nimic!
Nu vreau să își facă griji, pentru ca nu are de ce, chiar ma simt bine.

-Bine! Haide!
Mă prinde de mâna și mă ia după el .Ne îndreptam către o bancă , lângă ceva ce pare a fi un lac.

Aici este pustiu, departe de toată agitația din oraș, e liniște ...........e perfect!
Niciunul din noi nu spune nimic minute bune , doar stăm și privim "lacul".

-Vin aici încă din copilărie,  de când părinți mei se certau din cauza banilor sau din alte lucruri. Așa au ajuns la alte certuri până când tata ne-a părăsit .Mama s-a recăsătorit cu Morgan și locuiește cu el .Eu și Cleo locuim singuri, ocazional vine mama să ne oblige să o însoțim pe la petreceri sau alte stupizenii.De tata nu mai știm nimic de ani buni.Eu și sora mea am zis mereu că a murit.Ști acele zile la școală în care profesorii ne întrebau cu ce se ocupă părinți? În zilele acelea veneam aici.

-Păi dacă te " bucură " cu ceva, să ști că și părinții mei sunt divorțați,  locuiesc cu mama, iar tata s-a recăsătorit.

-Avem câte ceva în comun , se pare.

-Mulțumesc Dylan!

-Pentru ce?

-Pentru astăzi,  mi-a plăcut să îmi petrec ziua alături de tine.

**

Ne plimbăm pe lângă "lac" și vorbim despre anumite chestii.

Mă împiedic de o piatră , iar el mă prinde repede de braț.

Iubire periculoasăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum