Iubire periculoasă

Capitolul 2

Perspectiva lui Dylan

De ce viața se comportă cu mine ca o târfă? Nu vreau decât să o duc acasă pentru că nu vreau să stea toata noaptea aici.

Ce e sentimentul ăsta de grijă pentru o fată pe car abia am cunoscut-o?

Neah , doar am vrut să o duc acasă, nimic mai mult.Îmi place prezența ei .E atât de frumoasă, ochii ei verzi şi pătrunzători, parul ei castaniu și frumusețea sufletului său mi-au dat mult de gândit. Oare cum ar fi dacă aș avea o relație cu ea? Chiar ne-ar sta bine împreună cel puțin așa cred.

La naiba, la ce lucruri mă gândesc.Abia o cunosc de 2 ore și eu îmi fac filme cu ea.

Vocea ei mă readuce la realitate.Nu mi-am dat seama că vorbea cu mine.
La naiba ce dobitoc sunt.

-Dylan?! Mă auzi? Spune fluturându-și mâna prin fața ochilor mei.

-Scuze! Am căzut pe gânduri, spune!

-Am observat! Voiam să îmi cer scuze , nu trebuia să mă port așa cu tine și în plus nu pari deloc o influență proastă. Doar te rog să mă scuzi , bine?!

Vorbele pe care le spune mă fac să mă simt ciudat pentru că eu chiar sunt o influență rea.

-Nu e mare scofală , adică e bine să fi precaută . Nu oi fi eu vreun înger dar știu cum să mă port cu o fată pe care nu o cunosc . Spun că nu ai de ce să îți ceri scuze.

-Îmi place , ești sincer și chiar îmi pare rău că nu am putut să ne cunoaștem mai bine .

Chiar voiam să aud ceva de genul ăsta.Oricum, este ocazia perfectă să o invit în oraș.

Opresc mașina încet pentru că m-a informat că am ajuns.

-Stai! Înainte de a pleca, vrei să ne vedem mâine? Nu de alta dar vreau să ne cunoaștem mai bine, ce zici vrei?

-De acord! Oricum era și cazul să mai ies pe afară .

-Bine, păi atunci așa rămâne , noapte bună!

-Noapte bună Dylan! Ne vedem mâine!

După ce a coborât am observat că și-a uitat mobilul . Îl iau cu dorința de a o striga și de a il înapoia dar nu fac asta. Iau telefonul și sper din tot sufletul să nu fie blocat.Spre norocul meu nu este blocat. Îmi formez numărul pe telefonul ei și mă apelez ca să îi am numărul =))) . În sfârșit îi șterg apelul și sun la ușă pentru a il înapoia.

Il înapoiez și plec înapoi la mașină și mă îndrept spre casă care este al naibi de departe .

Mobilul meu sună dar nu cred că este cine cred eu.Mda este Simon și nu știu de ce mă sună la ora asta.Îi răspund fiind curios să văd ce vrea.

-Turner?! Am făcut o prostie mai mare ca mine!
Spaima din glasul lui mă fac să mă gândesc că dobitocul ăsta chiar va lua bătaie.

-Zi ce ai de zis idiotule!

-Nu e despre mine.....Ci de

Îl întrerup înainte să mai spună ceva și îi mai zic încă o serie de vorbe tăioase.

-Atunci de ce mai sunat , dobitocule?! Scrie pe fața mea bunul samaritean?! Păi îți spun de pe acum, Nu scrie !Așa că lasă-mă cu prostiile tale , om bun de nimic!

Îi închid în nas și nu îi dau dreptul la replică. M-am săturat de aberațiile sale proaste . Văd ca mă sună iar , dar îi închid .
Văd că sună iar dar de data asta îi răspund pentru ca nu vreau sa sune toată noaptea.