Continuarea jurnalului - partea a 6-a
'Mi-as fi dorit sa fi sarit peste...aceasta parte a notarilor iubitei mele,insa...stiu ,cu toate ca este dureros ,cel mai bine este sa o citesc....Am transcris-o...ciudat este ,ca de aceasta data nici o lacrima nu a mai fost varsata.
Amintirea zambetului ei inca ma bantuie...de abia astept clipa revederii,dar...pana atunci,cred...ca mi-am epuizat toate lacrimile care mi-au fost destinate sa fie varsate.. ''
''Am oftat imbracandu-ma..el ma astepta in dormitor.Era inca pe pat,ungandu-si rana cu frunzele pe care I le-am pregatit.Il priveam prin ochiul usii de la baie..
Era foarte atragator…trebuia sa recunosc,acest lucru nici acum nu s-a schimbat…Inca era inconjurat doar de patura mea..fata cand ii era confuza capata accente delicate,asemeni unui copil..imi placea de el..mult de tot..
Ah..am suspinat aranjandu-mi tricoul.Am deschis usa,pasind inapoi in camera.
-Te-ai bucurat?-am clipit nedumerita.
-Poftim?-am intrebat apropiindu-ma de el.
-Sa ma privesti prin ochiul de geam…-am inmarmurit complet rosie…ma vazuse?dar cum?nici nu si-a ridicat atentia de peta lia lui!!tipul asta glumeste cu mine!?!
-Ahhh!nu te-am privit pe tine!!
-Corpul meu?-a ranjit ridicandu-si capul.Eram gata sa il contrazic,cu toate ca stiam cat de mult ma insel,insa a spart gheata devenind serios – imi poti face rost de o anumita planta?
-Cum ar fi?-am ridicat o spranceana.
-Talias mahrodini..
-Ah da - am raspuns rapid aducandu-mi aminte ca auzisem de aceasta planta -de cata ai nevoie?
-Spune-mi unde o gasesc..
-In sat..in ghiveciul unei vecine..dar iti pot aduce eu.Este mai sigur..-nu eram sigura de ce il ajutam,dar asta simteam ca vreau sa fac.M-am lasat condusa de sentimente,iar el m-a aprobat.
-Patru frunze…
-Bine..maine iti aduc..ahh cum te mai simti?
-Mai bine…
-Mai ai febra?
-Nu am avut niciodata febra…-mi-am deschis buzele ,de data asta stiam cine are dreptate si nu era el acela- ..ahh…doar putin..-a continuat observandu-se vadit ca regreta ceea ce tocmai a terminat de spus.
A urmat o tacere apasatoare…eu il priveam cu admiratie si frica in acelas timp…el inca isi inspecta rana,intr-un final s-a ridicat oftand usor.
-Ahh..ai vre-o pereche de pantaloni…sau orice ce as putea folosii sa ma imbrac?
Am zambit sarind de pe scaun.Am alergat spre sifoner aproband.
-Da!vrei tricou sau pulovar?
-Tricou…
Am scos un tricou albastru de baieti cu o gheara rosie pe el,o pereche de pantaloni inchisi la culoare..ambii de ai tatalui meu,insa avea aceas statura si masa musculara precum acest strain,caruia am realizat ca inca nu ii stiam numele...
-Poftim..
-Multumesc..-le-a luat fara a clipi.A indepartat patura,chiar in fata mea tragand pantalonii.Am inghitit in sec intorcandu-ma cu spatele.
-Nu suferi de timiditate nu?
-Ce am eu ceva din ce nu ai mai vazut la un baiat?-a intrebat pe un ton ‘destept’ ,ironic,ranjind la pudoarea mea evidenta.
Am incercat sa schimb subiectul,oferindu-le obrajilor mei timpul necesar pentru a revenii la pigmentul normal.
-Ahh…ai in acest raft mai multe haine…alege ce doresti..imi pare rau dar nu am lenjerie intima..-am soptit ultima parte,aratandu-I un sertar din sifoner pe care se aflau restul lucrurilor tatalui meu.
Ii simteam privirea inca abatandu-se asupra mea…era un sentiment placut,dar incomfortabil in acelas timp.
A aprobat aruncandu-mi patura pe cap.
Am tresarit intorcandu-ma spre el.
-Am terminat…haide trebuie sa te culci,pari obosita..
M-am incruntat luand patura in brate.
-Blah blah..nu esti seful meu sti?-m-am indreptat spre usa incepand sa regret minutul in care m-am hotarat sa il ajut.
Adusesem o mare durere de cap in casa mea…care acum se credea stapan aici.
-Ahh..unde te duci?-a intrebat aproape ferm.
-Sa ma culc!!-am afirmat incepand sa devin nervoasa la verificarile lui!Ce era ineregula cu el!nici nu ne cunosteam atat de bine!!se comporta ca si cand am fi prieteni vechi.
-Ok,artagoasa-o..-s-a aruncat pe pat ridicand o spranceana.Inca nu isi mutase ochii scrutatori de pe corpul meu..imi privea fiecare unduitura si se bucura enorm-dar nu mananci?
M-am oprit in dreptul usii..mancarea de pe masa imi facea cu ochiul…nu mancasem mai nimic azi,iar stomacul isi cerea portia,dar inima..ah ea de abia mai rezista in jurul acestui baiat.
Avea cu siguranta sa imi puna alte intrebari..sa vina cu unele jenante si perverte probabil..parea genul.
Am refuzat,stiind bine ca voi regreta asta..
-Nu imi este foame..-am deschis usa indreptandu-ma spre bucatarie.
-NOAPTE BUNA!!-i-am auzit glasul printre pereti…am cazut in genunchi neputand sa imi opresc lacrimile care au urmat.
De mult timp mi-am dorit sa mai aud acele doua cuvinte magice …cineva sa mi le sopteasca inainte ca somnul sa ma inconjoare.Acum..el era aici,el imi trezea rani adanci…dar cine le va vindeca?tot el..sau..aveam sa ma sfarsesc cu ele?''
