Ganduri nespuse

Capitolul 7

Acele ceasului făceau kilometrii de plictiseală, răsunând asurzitor în încăperea în care mă aflu.

   Îmi deschid ușor ochii constatând ca ma aflu intr-un salon de spitalizare. În încercarea mea de a-mi ridica capul simt cum o durere profunda îmi loveste ceafa, facandu-ma sa-l las încetișor pe perna.

    -Jessie? Aud o voce masculina ce străpunge linistea. Încerc sa îmi întorc capul spre locul din care răsuna vocea ce-mi dădea o impresie si un sentiment cunoscut, dar in zadar, circumstantele fortandu-mi capul in a sta nemișcat.

   In clipa urmatoare, un medic își face apariția in fata ochilor mei, ca mai apoi sa simt un lichid rece ce îmi invadează sângele brațului stâng. Ochii mi se închid din nou încet, imaginea mi se schimbă cu un negru ce-mi dădea atata agitație, iar mintea mea avea de gand sa reintre in repaus total.

  *Din perspectiva Melissei*

  Ținându-mi capul in pălmi, aflându-mă pe holul spitalului de urgență, aștept un semn sau o veste despre Jessica, ce momentan este abia ieșită din operație.

  Totul s-a întâmplat fracțiune de secunda, iar ea, a încasat doua gloanțe, ucigașul lui Merry vrând să-i ia si ultima șansă la fericire a lui Jason, care, se pare ca in ochii lui se poate observa strălucirea tipica de îndrăgostit in momentul in care o privește pe Jess.

   - S-a trezit, spune Jason, ce fugea intr-o veselie spre mine. Doctorul a zis ca operația a decurs bine, al doilea glonț neputând sa ajungă la inima, iar primul facandu-i doar o zgârietură mica la piciorul stâng.

  -Ai vorbit cu ea ? Întreb curioasa de starea sa, e supărată? Nervoasă? Speriată?

-Are o contuzie din cauza contactului puternic pe care l-a făcut cu pământul, o asistenta i-a făcut un calmant si a adormit, a spus ca doar mâine, in cel mai bun caz, vom putea vorbii sau interacționa cu ea.

  Dezamăgită dau aprobator din cap, apoi ii fac semn din mana sa plecam.

  - Unde sa merg ? Întreabă el iritat, mama sa unde e?

  -Acasă Jason..trebuie sa facem si noi un dus, sa mâncam, sa ne schimbam hainele astea, le avem de miercuri pentru numele lui Dumnezeu.

   -Si e joi, Melissa.. Mama sa? Unde e ? Mai întreabă odata uitandu-se prin prejur.

  -Mama sa e plecată intr-o delegație, pana săptămâna viitoare. Nu i-am zis de Jess.. N-am vrut sa o sperii, spun puțin dezamăgită de gândirea mea.

  -Am sa rămân aici. Spune hotărât. Pe fata lui se putea observa oboseala, ochii lui roși asortandu-se cu cearcănele dulbe de sub ochii sai.

  -Jason.. Haide macar doua ore sa dormi, il rog îngrijorata insa in zadar, răspunsul sau fiind negativ pana la sfârșit.

   Il îmbrățișez si îi spun sa aibă grija de ea pana ma întorc, si pornesc spre casa, unde, tot am să-i pregătesc ceva de mancare si lui Jason.

   **

 
   *Din perspectiva Jessicăi*

    - Sa vina domn' doctor! Aud cu agitație apelația făcută se Jason in momentul in care ochii mei s-au deschis din nou, fiind conștientă.

   In jurul meu se petreceau chestii pe care nu reușeam sa le observ.

   -Jess, ma auzi ? Aud din nou vocea lui Jason, ca mai apoi sa pot să-l vad.