Ganduri nespuse

Capitolul 6

    *Din perspectiva lui Jessica*

   Razele slabe ale soarelui se izbesc de fața mea făcându-mă să-mi deschid ochii încet.

   Îmi întorc capul buimacă și simt cum fac contact cu un corp solid. Îmi ridic capul și îl observ pe Jason cum doarme liniștit precum un îngeraș, având brațul sprijinit de șoldul meu. Încerc sã mã ridic, și simt cum mâna lui prinde contur pe talia mea trăgându-mă cu forță spre el.

  Oh..perfect.. Îmi spun in minte încercând din nou să mă ridic. Îl întorc pe cealaltă parte simțind cum fiecare atingere determină furnicături nesimnificative în stomac.

   Reușind să scap din brațele lui, fug rapid in duș. Îmi caut hainele potrivite pentru astăzi și intru sub picuri fierbinți, lăsându-i să-mi limpezească mintea și corpul.

   -Am lăsat din nou lacrimile sa-mi invadeze fata, si acum, si in fata lui, aratandu-mi vulnerabilitatea...imi spun singură si imi pun mainile in cap, presandu-mi spatele de faianta rece si ma las in jos, incepand din nou sa plang. Gata, ajunge, am lasat chestia asta prea mult timp sa-mi ravaseasca sufletul. Mi-a ajuns. O sa fiu tare. N-am sa mai plang. Nu din motivul asta..Nu.. N-am sa mai plang niciodata! Gandesc din nou si ma ridic in picioare. Mă sterg la ochi si ma comport precum nimic nu s-ar fi intamplat. Aplic gelul de dus pe pielea mea fina si alba ca branza. Ma limpezesc si ies din cabina de dus, imbracandu-ma incercand sa nu mai las gandurile rele sa-mi invadeze mintea.

  Ies din baie si imi focusez atentia asupra patului. Observ ca Jason nu e acolo. Ma uit prin camera si tot nu-l pot gasii. Eh.. Ma asez in pat si imi iau telefonul pentru a o suna pe Melissa. 

    Astept sa sune de doua ori si-i aud vocea ragusita, ce-mi spune ca acum s-a trezit.

    -Bună dimineața, ce faci ? O intreb bine-dispusa, asteptand un raspuns concret cand usa se deschide zgomotos, trantindu-se de perete, moment in care ma sperii si ma intorc panicata voind sa aflu ce se intampla.

     Pe usa intra Jason, trantind-o din nou, facandu-ma sa tresar si sa las automat telefonul din mana.

   -Ce Doamne iarta-ma se intampla ? Il intreb bagata in ceata de reactia lui ciudata. 

    Nu ma baga in seama si isi izbeste pumnul puternic de peretele pe care era agatat un tablou pictat in ulei, facandu-l sa cada si sa se sparga.

    - Aaargh, urla si mai loveste odata peretele, de data aceasta lasand urme de sange, ce se scurg in jos, spre parchet. 

    In momentul in care vad sangele, fug in fata lui, incercand sa-l opresc din a-si sparge pumnul in peretele asta nenorocit si il iau in brate, inconjurandu-i mijlocul cu bratele mele mici. Il strang afectuos si tandru pentru a-l ajuta sa se calmeze. 

   Stam imbratisati in jur de 5 minute, observand ca pulsul sau isi revine la normal si ca privirea lui este fixa asupra sangelui de pe perete, iar buzele sale sunt acum lipite de creștetul capului meu. 

  -A.. plecat.. sopteste domol, cu glas stins..a plecat.. 

  -Jason, ce se intampla ? Intreb ingrijorata de starea lui si in acelati simp si de expresia nociva de pe fata sa. 

  -A PLECAT.. spune punand accent bine definit pe cuvintele sale in timp ce se desparte din imbratisarea noastra si pleaca, trantind din nou usa in urma lui. 

  Ma asez buimaca pe marginea patului..si privesc in gol, speriata si agitata datorita faptului ca Jason.. oh doamne.. nu nu nu nu, e problema lui, imi spun in minte, nu am eu treaba cu el, am destule probleme pe cap, adaug, iar dintr-o data soneria telefonului meu strapunge linistea camerei pe care Jason a creat-o cu plecarea lui.