Nepăsarea

Indiferența

Prea mult mie mi-a păsat,
Chiar de nu s-a meritat.
M-am chinuit, m-am strufocat
Să fac cumva să-i fiu pe plac,

Dar un lucru-am realizat:
În zadar am Încercat.
Fluturii pe sus m-au luat,
Apoi de pămant m-au dat.

Habar n-am de ce-o plăceam.
Nicio șansă nu aveam.
Mi-am ascultat inima,
Dar am rămas fără ea.

Și ceva îmi este clar:
Nepăsarea e un har.
De acum așa voi,
Cât trăiesc pân' voi muri

Ceva, ceva mă-nveselește:
Încă are balta pește.
Mai sunt fete pe Pământ
Care merită mai mult.

De acum voi aștepta
Să apară cineva
Lucitoare ca o stea,
Căreia îi va păsa.

Iubirea-mi va aprecia,
Defectele îi vor plăcea.
Indiferența va lipsi,
Fericirea o voi găsi.