Suflete în fum

EMO

Emo in sus ,emo in jos ,toata ziua auzim critici despre acesti oameni care au aceasta eticheta. Dar ce sunt ei de fapt?

In primul rand ,sunt OAMENI . 
In al doilea rand,  "Emo" vine de la emotional.
  Sunt persoane care au fost raniti de alti " oameni" si au "intrat" in depresie ,dar ei nu au invins. S-au lasat ,nu au mai vrut sa lupte sau NU AU MAI PUTUT SA LUPTE! 

Ma uit uneori la videoclipuri de pe yt cu poze cu acesti "emo" sau cu pastile,taieturi etc. Ceea ce ma surprinde ,si ,cumva,ma si deranjeaza este faptul ca in cel putin un sfert din comentarii scria "eu am pierdut" sau "eu sunt invins/a si m-am obisnuit"  Cum?De ce? De ce sa ne lasam invinsi? Putem mai mult!Suntem mai mult! 

Sa va povestesc ceva acum, stiu ceea ce vorbesc! Va vorbesc din experienta proprie acum,si eu am cazut in depresie datorita unei persoane care m-a dezamagit,m-a facut sa sufar,sa vreau sa ma arunc de la etajul 3(serios,chiar planuiam asta) si din cauza unei persoane ...unei "persoane"...unui nimic care trebuia sa fie langa mine si sa ma iubeasca si sa ma faca sa ma simt normala si sa ma sprijine atunci cand aveam nevoie . Ei bine, cum am spus ,si eu am fost in depresie peste depreseie. Anul trecut pe vremea asta (de fapt,mai exact, in a doua saptamana din vacanta de iarna) am fost in depresie. A fost atunci cand ma gandeam doar la acel "nimic" si mi se parea nedrept ceea ce mi se intampla. De ce eu nu pot fi normala?De ce nu pot fi fericita?De ce trebuia tu sa apari in viata mea? De ce? S-au intamplat multe,foarte multe....si ,in iarna aceea...am cedat. Am cedat vocilor ce nu imi dadeau pace,am cedat durerii. Si,ce am putut face?NIMIC! Absolut nimic. Stateam in pat toata ziua,nu mai voiam sa vorbesc cu nimeni...doar stateam ,ma uitam la tv,ascultam muzica si mai mancam.Atat... De ce sa vorbesc cu cineva?Vocile acelea imi erau destul....nu voiam sa mai ascult si altele.... La tv?Da,dar nu ma uitam,pur si simplu era doar de decor. Nu ma uitam la televizor. Stateam si ma gandeam. Refaceam filmele...imi faceam eu filme cu "ce ar fi daca..." . Muzica ...ma ajuta,exprima tot ceea ce simteam eu,dar...noaptea...ma distrugeau. Plangeam fara oprire. Muzica era drogul meu. La inceput nu stiam ca sunt in depresie.„ Ce e aia depresie?  " ...de unde sa fi stiut pana atunci(desi ,si pana atunci am avut "tentative",dar am scapat.  Cum mi-am dat seama ma veti intreba. Am gasit un video despre "depresie :(" (asa era titlul) si am dat clik. m-a facut sa plang,dar era atat de adevarat. M-am uitat in continuare...erau multe video-uri si multe ore cand mama era la lucru... Am inceput sa ascult muzica la fel de trista si adevarata....  Era clar :pe mine scria DEPRESIE. Vocile ma stapaneau...Demonii mei ieseau la suprafata . Nu mai eram eu ...Din aceea fata curajoasa ,care putea infrunta orice ....nu. Acceptasem cumva ideea "moartea este a mea". Eram tot mai trista. Vedeam multe clipuri in care cei din ele se taiau cu lama,cutitul ... dar nu mi-am dorit asta! De dapt,odata am avut un impuls,dar m-am controlat. Dar nu am nici o zgarietura pe piele. Insa... ,cum am spus mai sus, planuiam ,intr-un fel, sa ma "arunc" pe geam. Vocile erau tot mai puternice,tot mai...convingatoare. Dar ceva mi-a deschis ochii. Cand eram pe "muchie de cutit"cum s-ar spune,ceva a venit si nu m-a desteptat. Nu ceva de genul "hey,viata e frumoasa! De ce sa faci asta?" NU! A fost "Hey,nu esti singua! Nu esti nebuna! va fi ok,dar trebuie sa te lupti!haide,esti puternica!NU Ceda,nu ceda,poti! Vei supravietui! Doar....lupta!Suntem aici...chiar nu esti singura!" Nu a fost nici mama,nici vreo prietena care mi-a deschis ochii. A fost....ok,acum vreo 3-4 ani , o prietena mi-a spus de o trupa si mi-a aratat cateva video-uri . ERa rock. Ce naiba sa imi fi placut mie ,daca pe atunci ascultam Corina,Andra,Andreea Balan...pe bune acum!  Si ,revenind, am gasit pe yt ,la recomandari, o piesa de la trupa respectiva. Nu stiu cum a aparut acolo,dar ...Am ascultat cateva piese si..apoi am dat de acele piese.Acele piese care m-au ajutat sa trec peste noptile grele.  Niciodata nu mi-a fost usor,dar cu Icon For Hire...viata mea s-a schimbat radical ! S-a schimbat in bine! (o sa pun la sfarsit cateva piese) Am inteles ca pot mai mult....ca nu sunt singura. Si inca sunt aici !

In vara,din nou,datorita unei persoane care m-a sfasiat si,cum am spus mai sus,nu mi se parea prea corect aveam o stare de tristere prelungita. Nu stiam ca "OMG sunt in depresie" Nup. Tot ce stiam era ca sunt trista. Pana cand mi-am dat seama vorbind cu vara-mea ca din nou am cazut. A fost si mai greu. Nu mai eram doar in starea aia de "izolatie" . Eram tot mai nervoasa,aveam stari de anxietate....Am crezut ca sunt EMO . O perioada asta am crezut. Poate ca eram. Nu stiu...Tot ceea ce stiu este ca simteam atata durere...incat ,atunci cand eram nervoasa....nici sa nu va spun...*am spart un perete dand cu pumnul in el* (nu era un perete normal,tare) Si...Imi pierdeam mintiile. Imi voi aminti mereu noptiile alea tarzii in care stateam pana la 4 dimineata si ma uitam la desene animate cu  Batman(da.....) sau ascultam IFH. Era greu ,dar am reusit. Eram tot mai stresata si ...cand mama a vrut sa vorbim(ok,ma certa,dar putin imi pasa) ...am izbucnit....nu mai puteam sa tin nimic in mine. Si am spus tot. Ok,nu ca stateam pana la 4 dimi sa ma uit la Batman sau ca eram in depresie sau io mai stiu ce,dar i-am zis aproape tot. Inafara de ceea ce era legat de ea pt ca ar fi luat-o din nou ca pe un repros.  Am mers la consiliere,dar pana la urma cu ce puii mei  ma ajuta? Doar imi arata ca sunt nebuna,ca nu este normal,ca nu sunt normala.....I-am spus de pereti si....mda, a spus ca nu ma vede pe mine asa si ca i se pare o prostie "De ce sa iti dai cu capul de pereti? sa iti faci vreun cucui sau sa iti spargi capul?" Hm...asta cam era si ideea ,dar na. Apoi,lovitura sub centura,directoatrea scolii ,nu stiu cum a venit vorba de psiholog, ce credeti ca a spus? "Nu om avea toti nevoie de psiholog .Acuma nu om fi toti handicapati." Multumesc mult,complimentele mele prostiei dvs! 

Dar,stiti ce?Am inceput sa cred ca sunt invincibila? M-a invatat cineva. Stiti acel moment cand cineva te intelege bine si nici nu te cunoaste? Acele melodii? Ei bine,eu ascultand si tot ascultand....Am invatat sa traiesc fericita suferind si sa cred ca sunt imuna, sa nu mai fiu  INVIZIBILA, sunt INVINCIBILA!

ATATA ADEVAR IN 3 MINUTE....TOATA VIATA MEA IN 3-4 MINUTE! SOLUTIA IN 3-4 MINUTE!  Asa,ca...nu stiu de unde pana unde am ajuns de la EMO la a povesti depresiile mele,dar ,ideea este ca sunt oameni normali . Oameni care au cedat,dar nu trebuie sa se (sa va) lasati. Nu sunteti singuri. Iar cei care va judeca....sa vorbeasca,dar nu ar rezista o zi in pantofii vostri! Daca ar stii cata magie este sub acea nebunie....Nu ar mai fi asa!

Eu am invins...acum .DAR inca lupt pentru ca sunt pe cale sa cad din nou. 

Si,cum v-am promis,cateva iese de la Icon For Hire care pe mine m-au ajutat(sunt mai multe,le gasiti voi ;) ) Si,nu uitati! RAMANETI PUTERNICI. sI ATUNCI CAND SPUNETI CA JOCUL S-A SFARSIT,INCA MAI AVETI DE DAT CU ZARUL O DATA!