Totul pentru nimic

Partea IV: O intamplare neobisnuita .

Ciudat?! Ne cunostea viata mai bine decat noi, era ciudat de infiorator...

*A doua zi*

Pe la 7.30 am se auzi un zgomot ciudat , jos de la bucatarie... Eu si Helen eram singurele care ne trezisem:

H: Dute si vezi ce s-a auzit !!!

Eu: Dece eu ?

H: Please ! ... Si facu fata de catelusi plouat...

Eu: Ce nu fac eu pentru tine ? :) Ma ridic din pat si usor, usor cobor pana la bucatarie

Era o silueta feminina ... incerca sa stranga cioburile unui pahar care se sparsese... Insfarsit se trezise fata misterioasa , acum realizam ca nici nu stiam cum o chiama .

Eu: Neata ! Te-ai trezit ?

Fata dadea din cap ( pe muteasca)

Eu: Nu iti fie frica! ...de unde pana unde ca si mie imi era putin mai mult frica decat ei

Fata: Unde sunt?

Eu:- In siguranta... (nu prea dadeam multe explicatii)

- ti-e foame?

Fata: Aha..

Eu: Hai cu mine sa iti fac ceva de mancare , ok?

Fata: Da..

In timp ca ii faceam de mancare am intrebato cum o chiama.... Ea mi-a raspuns : Thalia , cred...

Era chiar ciudat , nu ma asteptam la numele asta , sau mai bine zis la presupunerea asta

Eu: Frumos nume... Ma uit eu la ea zambind incercand sa ma mai apropii de ea..

Thalia(T): Multumesc...... Se uita drept in ochii mei , deparca incerca sa ma citeasca pe fata;

Eu: Ce e? Am ceva pe fata? si m-am aplecat sa ma uit in oglinda , dar in acel moment...

T: Nu... Si ma strange de mana , iar ochii ei caprui se schimba in alb pur ... era infricosetor ; Parca cineva o injunghia si striga dupa ajutor intr-o lume in care era invizibila ..

In acel moment intra pe usa Austin:

A: Ce naiba?

Eu ma uitam la el si nu ziceam nimic , parca eram intr-un fel de transa , il puteam vedea si auzii , doar ca eu eram blocata , nu puteam sa scot nici un cuvant . In timp ce ma uitam la Austin , pe fundal imi aparu toate amintirile mele , familia si pe mine plangand.... In acel moment imi curgea o lacrima de sange .... plangeam cu sange ? ! , si mai ciudat ...

Austin fugii inspre noi si incerca sa ne separe , dar din mainile noastre aparu o lumina puternica alba ,care incepu sa ne contureze si sa faca ceva gen portal...

Lumina aceea a provocat un cutremur destul de mare ... Toata lumea se trezii

Toti cobori si vazand ce se petrece ( nu stiau ce naiba se petrece) au strigat... Fetele incepu sa se sperie , iar Fabian alerga sa il ajute pe Austin ... In acel moment Austin se uita la noi si Fabian la fete , deodata pamantul incepu sa se faraiteze pana cand eu si Thalia incepuseram sa disparem usor , usor , parca ne stergea cineva cu guma de pe fata pamantului...

A: Nuuu...

Intr-o clipita de secunda nu mai eram , cutremurul s-a dus , doar ca in urma lui a ramas ramasite din cabana noastra si pamantul era parca rupt ; Amar s-a lasat peste fericirea lor...

Austin a cazut in genunchi , uitanduse spre ceilalti , iar toti au inceput sa lacrimeze...

H: Ce ... ? Incepu sa planga in hohote , Kyra si Fabian au luato in brate , dar si ei sufereau , si ei lacrimau, si ei erau cu totul pierdutii , doar ca ei inca erau impreuna cu ceilalti...