Numele lui este FeFe

21 6 0
                                    


   E luni seară. După un week-end zbuciumat, Groby și Debriel se întâlnesc la GNC să bea cafeaua de dimi-seară. Atmosfera este destul de tensionată, Groby bea tăcut din cafea și se uită in pământ, în timp ce Debriel încearcă să-și dea seama ce a pățit prietenul său.

D: Bă Groby, ești bine?

G: Sicrie...

D: Ce dracu' ai bă stricatule?

G: Inimi...

D: Bă, eu știu că tu acum te gândești la Desdemona, dar asta e... nu se încarcă, treci peste.

G: Bă, pot să te întreb ceva?

D: Zi.

G: De ce și tu și Întunericu' încă vorbiți cu ea?

D: Păi se bagă în seamă cu noi, ce ai vrea să fac?

G: Să o ignori, sau în cel mai rău caz să îi spui că îi dorești moartea.

D: Bă vere, dacă tu nu o mai halești, asta nu înseamnă că trebuie să o ignor.

G: Corect, să îți susții prietenul la nevoie ar însemna să o ignori. Iar tu nu ești dispus să faci asta.

D: Bă vere, m-ai văzut că am mare prietenie cu ea? O salut, îi răspund dacă mă întreabă de vorbă... Și cam atât.

G: Bine vere. Parcă te-ai vorbit cu Întunecimea Sa, și ăla tot cu discursul ăsta a venit.

D: Păi cam așa e.

G: A, corect. Bine vere, hai că te las, că poate apare și Desdemona și aveți de vorbit ca între prieteni. Și na... nu vreau să deranjez.

D: Bă stricatule, stai jos, unde dracu' pleci?

G: Baftă.

D: Bă... Domnule Tristescu... hai înapoi. Hai să mergem în clopotniță să băgăm un dăunător.

G: Neah, mă duc acasă să mă închid în baie și să plâng.


   Au trecut două zile, iar Groby n-a mai dat niciun semn. Nu răspunde la telefon, la mesaje, nu intră pe facebook, efectiv nimeni nu mai știe nimic de el. Deja Debriel a intrat în panică, obișnuit să se întâlnească zilnic cu amicul său. Acesta îl sună pe Întunecimea Sa.

*Apelează*

Î: Mmm... Ce vrei?

D: Bă, ce faci?

Î: Mă uit la un serial, zi ce vrei.

D: Bă, știi ceva de Groby?

Î: Nu.

D: A, mă gândeam că poate ai vorbit cu el...

Î: Nu.

D: A, bine mă, ieși pe...

Î: Nu.

D: Ok... Salut...

Î: Pa. (închide)


După încă două zile, Debriel reușește în sfârșit să dea de Groby la telefon.

G: Da?

D: Bă, Groby, ce faci bă? Ești ok?

G: Da, sunt bine.

D: Ce dracu' faci? Nu mai știam nimic de tine, nu știam ce faci... M-am gândit că ai pățit ceva.

Groby & DeBrielUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum