Capitolul 9

11 2 0
                                    

-Totul e în regulă? Întreabă mama.
-Doamna...cred ca veti
fii cam confuza dar... fiica dumneavoastră a fost agresata... rănile nu sunt de la o cazatura!
-Sunteti sigur?
-Da,100%
-Pai atunci...multumim pentru ajutor, la revedere!
-Cu mare placere!  Asta îmi este meseria! La revedere! În acel moment îmi era frica... oare ce va face mama cand vom ajunge acasa?
Ajungem acasa si mama ma trimite în camera mea.O ascult si urc sus,dupa care striga:
-Dragule! Vino putin aici jos!
-Vin acum scumpo!!!Raspunde logodnicul mamei...caci altfel nu am cum sa  îi  spun...
-De ce ai batut-o pe Amalya!?!?!?
-Iubito...cum poti crede asa ceva? Cum poti crede ca eu i-am facut rau Amalyei? Nu ai incredere in mine?
-Doctorul mi-a spus ca loviturile nu sunt de la cazaturi! Amalya a fost agresata de cineva!Si decat voi doi ati fost acasa!!!!
-Recunosc! Eu am facut-o! Si ce? Fetita aia este insuportabila!!!
-Cum indraznesti?
-Ei, uite ca indraznesc!!!Si in acel moment palma lui face contact cu obrazul mamei aceasta intorcand capul din cauza loviturii puternice. O lacrima se prelinge usor pe obrazul ei  rosu si rumen.Nu ma mai pot stapanii.Cum îi poate face mamei una ca asta? Cobor usor pe scari,foarte silentios, si nimeni nu ma aude.
-Stop! Oprestete! Bate-ma pe mine cat vrei dar nu te lua de mama!!!Strig eu in disperare. In cea mai mare goana fug spre mama si o iau intr-o inbratisare uriasa si calduroasa.
-Pleaca de aici, jegodia pamantului daca nu mai vrei iar o portie buna de bataie!!!Spune omul care ma dezgusta extrem de mult.
-Amalya, hai cu mine sus!
-Bine!
-...

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Dec 24, 2017 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

AmalyaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum