Love Hunter ( DNA 2 )

Capitoul 16 : DNA

Melodia acestui clip este : Christina Aguilera - You lost me.

Eu sincer am scris acest capitol cu ajutorul a două melodii, și anume :  BTS- Butterfly

                                                                                                                                               Ioana Ignat - Nu mă uita.

Țin strâns materialul gecii lui Zayn în timp ce mă duce la mașină și mă așează cu grijă în dreapta lui. Suspinele mele încă se aud și-mi șterg nasul odată ce el îmi leagă centura. Se apleacă spre mine și pentru o clipă cred că mă va săruta însă buzele lui se lipesc de fruntea mea lăsând un sărut pe pielea rece. Închide portiera în urma lui urmând ca apoi să alerge pe partea cealaltă a mașinii. Pentru o secundă simt că m-am întors înapoi în timp. Privesc cum mașinile de poliție continuă să apară în fața clubului însă Zayn părăsește localul  secunde mai târziu. Îmi pot simți inima bătând atât de puternic încât am impresia că-mi va ieși din piept.

- Te duc acasă, spune privindu-mă în oglindă.

Dacă mama mă va vedea în starea asta se va speria, lucru pe care nu mi-l permit, iar dacă Taemin mă va vedea cu Zayn lucrurile s-ar putea să iasă rău, în plus de asta Harry s-ar putea să mă caute acasă în orice clipă.

- Nu vreau să merg acasă, spun, du-mă la tine...

Rămâne surprins preț de câteva secunde, cu siguranță nu se aștepta la acest răspuns, însă nu spune nimic și schimbă direcția. Sunt conștientă că sunt pe cale să fac o prostie însă după tot ce s-a întâmplat în seara asta , ăsta ar trebui să fie ultimul lucru de care să-mi fac griji. Mașina lui Zayn înaintează în noapte îndreptându-se spre locul prea bine cunoscut mie, însă înainte de asta mașina oprește brusc iar Zayn iese rapid din mașină intrând într-o farmacie. Mă încrunt când telefonul meu începe să sune , numărul lui Harry apărând pe ecran. Inima mi se strânge văzând ca mai am alte 50 de apeluri ratate de la el. Realizez că nu sunt pregătită să vorbesc cu el acum așa că îmi închid telefonul în momentul când Zayn urcă în mașină. Aruncă o pungă de hârtie plină cu medicamente pe bordul mașinii și pornește, accelerând până la el acasă.

Parchează mașina și luându-mă în brațe deschide ușa casei.

- Știi că sunt capabilă să merg pe propriile mele picioare nu? Înterb.

Mă ignoră străbătând holul cu mine-n brațe și așezându-mă pe o canapea. Aprinde lumina urmând să intre în bucătărie pentru un pahar cu apă.

- Zayn n-am nevoie să mă dădăcești, spun.

Nervii mei cresc din nou și mă ridic în picioare. Fac un pas spre el însă mă dezechilibrez și mă lovesc de el. Bratele lui se așează în jurul taliei mele din nou iar privirea lui o fixează pe a mea.

- Nu mai fi atât de încăpățânată , spune.

- Nu sunt încăpățânată, protestez. Nu am nevoie ca tu să faci lucrurile astea pentru mine ca și cum am fi cei mai buni prieteni .

Fața lui se apropie de a mea , șoptindu-mi.

- Iubito, știm amândoi că suntem mai mult decât atât.

- Nu Zayn, nu suntem nimic, spun îndepărtându-mă de el.

Mă ridică din nou , dezlipindu-mi picioarele de pe sol și așezându-mă pe canapea.