Zdrobit dupa tine

Unu

- Un asa creier nu am mai vazut in toti anii meu de predare. Capacitatea lui e incredibila, stie lucruri inimaginabile si face conexiuni la care nici macar nu te gandeai, daca si-ar combina aceasta capacitate si cu munca, ar putea fi chiar un echivalent pentru multe dintre intelectele faimoase ale lumii. Chiar si asa, ramane cel mai bun elev care a studiat vreodata la aceasta universitate.

Am inchis televizorul, unde un nene cu parul zburlit si chelie vorbea in cuvinte mari despre noul meu aproape sef. Mi-am luat geanta si cheile si am iesit din apartament, ducandu-ma la autobuz. Prima zi de "munca". Nu e luni, e miercuri, nu e ora sapte dinimeata, e cinci dupa masa, nu sunt in camasa si jeansi, sunt in maiou si pantaloni scurti. De dimineata am primit un telefon care imi spunea ca sunt angajata la CSI.

Desi nu am aplicat niciodata pentru un post.

Trebuie sa aibe vreo legatura cu facultatea, cu notele mari de la ultimele examene, altfel nu-mi explic. In autobuz e galagie si miroase groaznic. Stau langa un barbat in costum cu servieta, genul ala de serviera pe care o vezi la agentii voiajori. Barbatul miroase la fel precum colegul meu cocalar, foloseste Dolce & Gabana. In dreapta mi-e o femeie cat butucul stejarului din fata blocului. In spate un tip se da la o fata si langa ei o femeie in varsta citeste dintr-o Biblie.

Ma dau jos. Am ajuns in fata unei cladiri inalte cu geamuri fumurii, in fata careia sunt parcate multe jeep-uri negre. Am intrat o data cu un nene si m-am proptit in mijlocul holului, asteptand sa ma abordeze cineva. Pentru ca pe naiba, cineva trebuia sa o faca, doar eram o adolescenta in maiou si pantaloni scurti, cate puteau fi in sediu, pentru numele lui Dumnezeu? Cineva va veni la mine, mai devreme sau mai tarziu. Mai devreme sau mai tarziu. Mai tarziu. 

- Buna ziua, va pot ajuta cu ceva, numele dumneavostra?

- Toni Longside, am murmurat, regretand pe urma pentru ca acum aveam senzatie de par in gura, ma gadila limba si cerul gurii.

- Oh, da, fata pe care a adus-o Blade. Vino cu mine, te duc in sala, mi-a spus zambind.

Am urmat-o pana intr-o sala mare, cu cinci oameni, doua femei imbracate in camasi albe si pantaloni negri, care vorbeau si care mi-au aruncat priviri infricosatoare pe sub gene, doi barbati in costum care nici nu m-am bagat in seama si un tip, proptit pe un scaun cu picioarele pe masa, citind ceva. Avea parul nearanjat si mare, semana cu Spencer Reid din Minti Criminale, era amuzant. Ma privi si zambi imediat satisfacut.

- Deci ai venit, a spus si si-a dat jos picioarele de pe masa, lasand cartea jos. 

Ii vedeam caninii mai ascutiti decat ceilalti dinti, ca la un vampir. Pacat ca nu mai cred in vampiri de la cinci ani. "Categoric tipul care m-a sunat", am gandit auzindu-i vocea, "atat de Spencer Reid."

- Buna, am spus fara sa ma impresionez de ochii lui albastrii. Urat de albastrii.

- Sunt Jasp...

- Jasper. Televizorul meu te stie, am raspuns luandu-i cuvintele din gura. Trebuie sa ma mai prezint?

- Defapt nu, te asteptam sa mergem sa ni se prezinte cazul, a spus si a iesit pe usa fara sa ma astepte.

Am plecat dupa el din sala aceea birou, insa mi-am incetinit pasul sa raman ultima. Nu ma simteam bine printre cei patru la costum. Sefu' aproape sef mergea in fruntea noastra, era cel mai tanar si cu toate astea seful echipei. Imi imaginam ca ceilalti nu sunt tocmai fericiti ca sunt condusi de cineva care abia a iesit de pe bancile facultatii. Am ajuns repede intr-o alta camera, asemanatoare cu prima, numai ca avea un monitor pe unul dintre pereti. Semana putin cu salile din serialele politiste la care ma uitam eu, numai ca aici era mai lumina, avea un geam care dadea in strada si patrundea o lumina calda de afara. In sala ne astepta o fata slabuta, imbracata si ea mai neserios, cu o pereche de jeansi verzi indoiti deasupra gleznelor si un tricou negru, avea ochelari de hipster si o caciula neagra pe cap, din care iesea o coada subtire impletita. Brusc nu ma mai simteam asa de ciudat cu privire la vestimentatia mea.