Dragoste din obligație

Camera copiilor

           Alice pov
Au mai trecut încă câteva săptămâni in care nu sa întâmplat mai nimic. Doar cât am mai povestit cu Sofia și Noel.
Acum sunt doar eu și Max, in oraș. In ziua asta terminam camera copiilor. Acum sutem in Căutare de paturi pentru ei, fiind ca doar asta mai lipsea din cameră.
Max:Uite, ce zici de asta?
Eu:E prea complicat?
Max:Dar asta?
Eu:Prea simplu.
Așa am continuat încă jumatate de ora. Sigur dura și mai mult dacă eu nu vedeama acele paturi.
Max:Deci, astea spui ca le luam?
Eu:Da.
Când am ajuns acasa am început sa le montam. Adică sa le monteze. Eu doar stăteam, ma uitam la el și-l încurajam.
Pana ce sa făcut seara am terminat, acum mai trebuia doar mici retusuri pe care le voi face mâine.
Eu:Ia uitați copiilor ce tata descurcăreț aveți! Știe sa facă detoate.
Max:Dar doar la un lucru ma pricep cel mai bine.
Eu:La ce lucru?
Max:Dragoste.
Eu:Serios!? Întreb ironic.
Max:Vrei sa vezi.
Eu:Nu. Stiu deja. Dar nu esti așa bun. Esti doar.... Ok.
Max:Ai noroc ca te iubesc ca altfel te înșelam de mult. spune cu un zâmbet malefic.
Mam ridicat și i-am dat o palma peste gura.
Max:Pentru ce a fost asta?
Eu:Pentru ce ai spus mai devreme, idiotule.
Ma duc nepăsătoare pe lângă el și merg in living, dar el ma urmează.
Max:Ai noroc ca esti gravida, ca altfel te pedepseam.
Ma așez pe canapea și Max vine lângă mine.
Max:De abea aștept sa tin copiii in brațe.
Eu:Nu mai e mult, încă 4 luni.
Max:Pentru mine astea trec foarte greu.
Și-a pus mâna pe burtica, defapt as putea apune burta ca deja era mare și am tresărit puțin.
Max:De ce tresari?
Eu:Ți-ai pus mâna brus, nu ma așteptam.
Surâde puțin dar se oprește când simte ca copiii sau mișcat.
Max:Ăsta sigur e Josh. Fotbalist îl fac. Spune cu entuziasm.
Eu:Așa cred și eu. Leila mai mult sughite de cât sa mișcă.
Max:Dar tu de unde ști fiecare ce face?
Eu:Esti culmea.... stiu fiind ca îi simt.
Max:Da... cum îi simți?
Eu:Sunt in corpul meu.
Max:Te iubesc.
Eu:Și eu te iubesc.