- Cand te afli intr-un loc nou si nimeni nu te cunoaște devii un simplu trecător care nu dorește decât sa experimenteze lucruri noi. Atunci de ce toate sentimentele noastre trec pe zi ce trece de pe un taram pe altul? De ce pare ca atunci când treci de la sentimentul de bucurie, acesta pare sa se cunoasca de mult cu ceea ce numim noi durerea? De ce "tristetea" nu se poate comporta ca un simplu turist ce trece printre ramurile sufletului nostru fara sa atinga nimic cu suflul ei?
