Marius:-Tăceți si fugiți nu o vedeți pe asta în spatele nostru?
Nu am băgat de seamă ce spuneau ei,alergam în continuare.Simteam cum ne atingea cu mâinile ei reci pe spate si cum ne șoptea ca ne omoară.
După 2 ore de alergat am reusit sa scăpăm de ea. Ne aflam intr-o alta camera a hotelului,era mai luminoasă, arată mai bine ca toate celelalte camere(mi se părea ciudat faptul ca hotelul asta este abandonat de vreo 5 ani) am incercat din nou sa sunam la poliție dar nimic. Ne-am calmat putin dupa trauma avută si ne intrebam ce o sa se întâmplă cu noi daca o scăpăm teferi sau morti lângă prietenii nostri.
Din umbră a început o voce sa vorbeasca:"Trebuia să mă ascultați de la bun început,puteam să va salvez din acest hotel!"
Eu:- Nu îl credeti ne minte! Nu îl băgați în seamă!
Marius si Roberta:- Nu aveam de gand sa facem asta!
