Continuă să spună chestia asta;ne-a invadat mințile, nu mai stiam ce se întâmplă cu noi eram amețiți.
Andreei i se făcuse rau din cauza mușcaturii pica pe jos fără suflare,am fugit sa nu ni se întâmple și nouă la fel. Nu credeam ca spiritele există dar ne-am înșelat.
Eu:- Trăim ca intr-un film horror doar ca este viata reala!
Roberta:- Nu mai spune chestia asta poate este un vis si nu ne dăm seama.
Ne-am continuat drumul prin hotel,era liniște prea liniște timp de 3 ore nu se întâmplase nimic. Noi am crezut ca poate este o farsă dar nu era,fantoma își făcuse apariția, a început să ne alerge prin tot hotelul. Nu mai puteam,eram obosiți,nu mai aveam suflare simțeam că murim.
Eu:- Nu trebuia sa facem glumele alea proaste!
Roberta:- Da,daca nu le spuneati poate ca nu ajungeam asa.
