The girl and her angel

CAPITOL I:

          Si uite asa incepe povestea vietii mele de necredincioasa, imposibil de crezut cu prima zi la liceu.

Nici acum nu imi vine sa cred ca a venit aceasta zi pe care de-abia o asteptam.

Dupa atata timp de stres si nervi acumulati in anii de gimnaziu, acum pur si simplu sunt mandra de reusita mea si pot sta linistita in sfarsit.

Numele meu este Elizabeth Destiny Prescott, dar mai toti imi spun Eli sau Eliza.

Am o inaltime de 1,59 , parul meu este brunet cu suvite mai deschise, putin ondulat, iar ochii mei sunt mari, patrunzator si tandri de un albastru-cenusiu, imaculat la fel ca marele albastru de deasupra noastra cand este gata de as raspandii furia cu o ploaie lina si nori plumburii.

Sunt o fata simpla, dar totusi complicata in anumite ipostaze si am foarte multe defecte, unele mai greu de suportat ca altele.

De multe ori devin visatoare fara nici un motiv, dar sunt si foarte vesela mai mereu.

Nu am multi prieteni din simplul fapt ca sunt ateista si multora le este frica sa stea in preajma mea. Ciudat este faptul ca sunt singura ateista din familie, nu mai am alte rude asa, chiar imi spun ca sunt un Toma Necredinciosul sau cam asa ceva.

Probabil va intrebati deja ce este acela un ateu?... Sau de ce sunt asa?... De ce nu am credinta in Dumnezeu?

Ei bine va pot raspunde la toate aceste intrebari, fara nicio ezitare. Un ateu este acea persoana care nu crede in Dumnezeu sau in alte divinitati.

Nu este vorba ca nu cred, fiindca eu cred, numai ca am anumite banuieli. Nu pot sa imi inchipui ceva ce nu am vazut niciodata.

Nu am dovezi care sa imi arate sigur ca El exista sau ca a existat vreodata.

Chiar daca multi spun ca Biblia si multe altele dovedesc clar existenta Sa, eu tot nu pot fi convinsa, iar aceasta problema nu o pot denumi altfel decat ateism.

La fel este si cu acei ingeri despre care am auzit atatea.

Cica, la nastere, noi primim un inger pazitor care sta pe umarul drept si ne ajuta sa facem diferenta intre bine si rau, la luarea deciziilor corecte in viata, un fel de „gardian al binelui"  iar pe umarul stang sta ingerul rau sau necuratul care ne indeamna la ce este rau, un fel de „gardian al raului" sau un „tip posnasi, neascultator". Hm!... ca sa vezi!

Adica voi vorbiti serios?... Nu vi se pare ceva neclar la mijloc?... Par a fi niste aberatii inventate de o persoana cu o imagintie foarte bogata, dupa parerea mea.

Sunt ferm convinsa ca deciziile pe care le-am luat pana acum, au fost din propria-mi initiativa si nu tot timpul au fost corecte.

Mi se par ciudate aceste „povesti".

Si eu as putea acum, foarte usor, sa-l inventez pe Tiki-Taka, monstrul de sub pat cu pene in cap si un totem cu care sa te blesteme, iar in secunda doi toata lumea sa creada acest lucru bolnav.

Hai sa fim seriosi!... stiu ca nu se poate, dar am incercat si eu.

Bine, sa trecem peste acest defect sau „prostie", cum ar numi-o cei credinciosi, fiindca sigur ma judecati acum si nu am chef sa sughit la noapte.

Asa cum am specificat mai devreme, nu am multi prieteni, nici frati sau surori, sunt singura la parinti, stau doar cu mama, pentru ca tatal meu este plecat in strainatate, la lucru si deseori imi trimite multe cadouri frumoase, pentru a se revansa ca nu este langa mine.

Dar mama, este cea care ma spijina in tot ceea ce fac. Ei ii spun tot ce simt, ce mi se intampla, vorbim despre orice cand am nevoie, ma amuza cand vede ca sunt trista si este alaturi de mine la toate decizii pe care le iau, bune sau rele...oricum ar fi nu se supara, ma ia in brate si ma saruta duios pe frunte, spunandu-mi ca „totul va fi bine". Cand eram mica, mamei ii placea foartea mult numele de Elizabeth pentru ca are o semnificatie frumoasa ce spune „Dumnezeu in juramantul meu" si imi  zicea ca sunt un dar de la Dumnezeu pentru ea care merita acest nume. Mi s-a parut cel mai dulce lucru spus de cineva vreo data.