The girl and her angel

CAPITOL II:

Nu stiu ce mi s-a intamplat.

Cred ca am fost teleportata de pe strada, dar nu inteleg cum.

Totul s-a intamplat atat de repede, ca nici nu am apucat sa mai gafai de frica.

Masina aia era la 1 cm distanta de mine, am vazut clar, era cat pe cer sa ma izbeasca de capota.

Nu pot sa imi explic cum am ajuns eu pe trotuar asa repede.

Sunt foarte sigura de ce am vazut, ce era pe cale sa mi se intample, nu am visat, nu am avut halucinatii, nici nu am delirat, sunt complet intreaga.

Doamne fereste!

Sunt total derutata. Inca imi mai tremura corpul.

A fost atat de inspaimantator si ciudat. Totusi ma bucur ca supravietuiesc inca si ii multumesc lui Dumnezeu pentru asta.

Alt miracol mai mare, nu vad de la cine sa fie...

Dupa ce ma mai calmasem putin, am rasuflat puternic, apoi m-am uitat in jur in speranta de a vedea poate vreo persoana mai suspecta, un super-erou ceva, de preferat Spiderman sau Battman.

Din pacate singurele persoane suspecte de-acolo era doar un tip cu o gluga in cap care cred ca se grabea undeva, pe care clar nu as avea motiv sa-l banuiesc si soferul acelei masini care oprise la cativa kilometri distanta de locul unde era sa fiu facuta una cu asfaltul.

Soferul respectivei masini era un tip tanar, destul de inalt, cu o fata confuza si foarte speriata in acelasi timp.

Tipul a coborat din masina si s-a uitat sub roti, apoi in urma sa, pe strada, probabil crezand ca m-a strivit, ceea ce nu s-a intamplat.

Si-a intors privirea spre trotuarul unde eram eu asezata elegant pe jos privindu-l mirata la fel cum ma privea el acum.

Puteam remarca cu usurinta, fiorii din ochii lui ce se marisera coplet cand m-a vazut pe trotuar teafara, fara nicio zgarietura.

A inceput sa alerge inspre mine.

„- Hei, e-esti bine?" vocea lui tremuranda ma intreba dintr-o data.

„-Da, sunt bine, multumesc pentru atentie" ii spun eu putin sarcastica.

„-Oh, slava cerului ca esti bine, chiar nu voiam sa ti se intample ceva din cauza mea, ca as fi intra in mare bucluc."

„-Pai, nu e vina mea ca tu conduci cu o viteza grozav de mare chiar pe trecerea de pietoni, asta ti se pare normal? "

„- Uite chiar imi pare rau,dar nu trebuie sa te enervezi asa"

„- Deci zici ca nu trebuie sa ma enervez asa, hmm?... Cum sa nu ma enervez daca tu cu masina ta smechera de doi bani aproape era sa ma faci sa iau o gura de asfalt? izbucnesc eu aproape sa sar la gatul lui.

„- Hai sa nu exageram da, macar am avut bunul simt de a opri masina sa te intreb daca esti bine"

„- Dar daca se intampla sa dai peste mine atunci ce faceai?"

„- Ti-am zis deja ca imi pare nespus de rau, ce vrei acum sa dai declaratie si pana la urma nu ti s-a intamplat nimic, esti in regula"

„- Da, asa ar fi normal sa dau declaratie, dar n-am s-o fac pentru ca ti-ai cerut scuze si asa cum ai spus sunt in regula, asta conteaza mai mult. Nu sunt o persoana rea incat sa vreau sa te bag la puscarie"

„-Mersi pentru intelegere, iti raman dator, dar stai o secunda, am o intrebare, cum de ai ajuns asa repede pe trotuar? "

„- ..... "