Au trecut 2 ani de la ziua care m-a marcat pe viata, si anume ziua in care Mike a trecut in nefiinta si i-am adus razbunarea. Inca din acea zi viata mea a pornit pe un drum total diferit fata de ce aveam in minte.
Dupa ce l-am razbunat pe Mike i-am facut o vizita si i-am promis o multime de lucruri printre care si faptul ca voi avea grija de Felicity precum ochii din cap, si exact am si facut.
Dupa terminarea liceului m-am inrolat in armata, nu voiam ca tot efortul depus in krav maga sa fie in van asa ca m-am dus undeva unde pot pune in practica acest sport. In scurt timp fara sa imi dau seama am fost promovat locotent al fortelor terestre , un post destul de bine platit as putea spune si foarte aproape de pozita pe care voiam sa o ocup.
La numai cateva luni dupa accident primisem o veste destul de bucuroasa si trista in acelasi timp, si anume faptul ca Felicity era insarcinata cu Mike. Pe de o parta era o veste buna pentru ca practic Mike traieste prin acel copil, insa in acelasi timp nu puteam sa ignor faptul ca acel copil va creste fara tata, asa ca am facut ceea am considerat ca e corect, am cerut-o pe Felicity in casatorie. Nu am facut asta pentru cu o iubeam, ci pentru a imi tine promisiunea fata de Mike si sa am grija de Felicity si copilul lui.
***PREZENT***
-Draga, sunt acasa! Strig eu din pragul usii.
-Am observat, cum a fost la lucru?
-Nimic deosebit, ca de obicei. Unde e Johnny?
-E in sufragerie, se joaca, pana mai adineauri a plans ca vrea sa te vada.
-Pai atunci mai bine as face bine sa ma duc sa ma vada.
Cand am intrat in sufragerie Johnny a inceput sa rada de bucurie, ca si cum eram tatal sau adevarat, cu toate ca nu planuiesc sa ii ascund nimic si sa ii spun adevarul despre Mike, ce fel de om a fost si tot ceea ce a facut pentru mine si pentru Felicity, cum ne facea sa radem, cum ma incuraja de fiecare data in ceea ce faceam, absolut tot.
-Draga, cina e gata! Ia-l si pe Johnny si veniti sa mancati pana nu se raceste mancarea!
-Venim acum!
L-am luat pe Johnny si am mers in bucatarie sa mancam. Felicity si cu mine aveam piept de pui cu sos alb, iar Johhny, ca de obicei, mar cu biscuite, pana la urma ce ar putea sa manance un copil de un an si 4 luni.
In timpul mesei era o tacere de mormant, ca in fiecare seara. In cele din urma m-am hotarat sa sparg tacerea si sa ii propun ceva lui Felicity ce aveam in cap de mult timp, mai exact de cand Johnny a spus primul sau cuvant, "Tata".
-Felicity, voiam sa iti propun ceva.
-Ce e Jake, ce s-a intamplat?
-Nu s-a intamplat nimic. Tu mai ti minte primul cuvant a lui Johnny?
-Cum as putea sa uit, am izbucnit in lacrimi cand l-am auzit.
-Voiam sa iti zic inca din acea zi, dar am zis ca poate nu e momentul potrivit.
-Ce anume?
