Am ramas fara cuvinte dupa ce am vazut ceea ce facuse Johnny, ma bucuram enorm sa stiu ca si-a dat si singur seama ca nu eu sunt tatal sau biologic, sau cel putin asa mi-a dat de inteles, pana la urma este doar un copil care nu prea stie ce face, dar eu unul tot ma bucuram pentru ca am vazut ca era cumva atras de Mike, de tatal sau adevarat.
Dupa vreo 30 de minute cat am stat la cimitir ne decidem sa ne indreptam spre casa, pana la urma incepuse si ploaie si nu voiam ca Felicity sau Johnny sa raceasca, pana la urma sunt direct responsabil de sanatatea lor pentru ca a fost ideea mea sa ii facem o vizita lui Mike pentru ca Johnny sa isi cunoasca adevaratul tata, oarecum.
Tot drumul Felicity nu a spus nimic, statea pe scaunul din dreapta cu privirea fixata pe drum, crede ca intrase intr-un fel de transa, pentru ca am incercat sa vorbesc cu ea si nici macar nu ma auzea. Ma intreb oare la ce s-o fi gandi.
Intr-un final ajungem si noi acasa, teferi si nevatamati. Felicity iesise din transa cand am deschis portiera sa coboare.
-Ce? Cand am ajung acasa? Ma intreba ea mirata.
-Acum 2 minute, dar credeam ca sti din moment ce tot drumul ai stat cu privirea fixata pe sosea...
-Asta am facut?
-Da... Ce e cu tine? La ce te gandeai? Sau mai bine spus, la ce meditai?
-Pff, m-ai prins. Ma gandeam la cum Johnny s-a dus direct la Mike dupa ce l-ai lasat jos din brate, parca, parca...
-Stia ca el este adevaratul sau tata?
-Exact! Si tu ai simtit la fel?
-Da. Si sincer ma bucur ca a fost asa, pana la urma trebuie sa ii spunem, nu putem sa ii ascundem adevarul la nesfarsit Felicity, nu vreau sa traiasca in minciuna...
-Stiu ca asta vrei, si nu stiam ce sa zic legat asta. Dar dupa ce am vazut acum, mi-am dat seama ca ai dreptate, Johnny trebuie sa stie tot adevarul, fara secrete. Pana la urma ai si tu dreptate, asta o sa il ajute sa devina mai puternic si sa treaca mai usor prin viata.
-Ma bucur ca in sfarsit imi dai si mie putina dreptate. Ii spun eu cu un zambet larg pe fata.
Pana la urma intram si in casa, nu mai rezistam sa stau in ploaia aia, Felicity si Johnny nu aveau niciun stres, ei stateau in masina unde nu ajungea ploaia. Cum am intrat pe usa, primul lucru pe care il fac este sa ma descalt de pantofii aia incomozi si in secunda urmatoare ma arunc ca in un copil pe canapea.
Felicity il dusese pe Johnny in camera ei, care totodata este si camera lui, iar eu ma intinsesem pe canapea, era numai a mea, daca voia cineva sa se puna langa mine nu putea. O auzeam pe Felicity cum ma striga in soapta din camera ei, probabil ca Johnny a adormit si nu voia sa il trezeasca.
-Jake, vino repede.
-Ce e, ce s-a intamplat? Ma duc eu in fuga crezand ca Johnny a patit ceva.
-Uita-te in mana lui Johnny, ce are acolo?
Ma uit eu putin mai atent si mi-am dat seama ca era o bucatica din acea geaca. Cred ca a luat-o in momentul cand s-a acoperit cu ea. Intind usor mana spre acea bucatica si o iau incetisor din mana lui Johnny fara ca sa il trezesc, ca dupa aceea nici ca mai dormea.
