Dragoste din obligatie

Finalul

                       Au trecut patru ani plin de iubire și veselie...
       Alice pov
Am intrat in dormitor.
Max:Au adormit?
Eu:Da....
Mam dus lângă el in pat doar ca stăteam in fund. L-am ridicat și am oftat îndelung.
Eu:Max.... trebuie sa îți spun ceva.
Max:Ce? E de rău? Întreabă foarte speriat.
Eu:Nu. Spun cu o voce care sper să-l calmeze.
Max:Atunci ce e?
Eu:Max..... sunt însărcinată.....
Pe fata lui a apărut in zâmbet. Când l-am văzut am început sa râd.
Max:Eu nu o sa mai stau cu tine când naști ca cine știe ce lovituri mai îmi dai și ce înjurături o sa mai scoți pe gura.
Eu:Acum o sa fie mai ușor, e doar unul.
Max:De unde sti? Ai fost la doctor fără mine?
Eu:Da. E băiat și are 4 luni.
Max:Când ai bănuit ca esti insarcinata?
Eu:De acum o luna.
Max:Si de ce nu mi-ai spus?
Eu:Nu am avut când.
Max:Și încă un băiat?
Eu:Da.
Max:Săraca Leila. 3 baieti are Noel și încă 2 Sofia, iar noi acum vom avea doi baieti si o fata.
Eu:Totuși vezi ca e înconjurată de baieti dar se comporta ca o fată.
Max:Atunci trebuie sa mai lucram și sa mai facem încă o fata.
Eu:Nu. Asta chiar e ultimul copil.
Max:Sigur Josh se va bucura ca va avea un fratior.
Eu:Iar Leila va plânge și va vrea iar sa doarmă cu noi, ca și atunci când a auzit ca Sofia are tot băiețel.
Max:Lasă ca atunci când o sa crească sigur o sa fie mândra ca e înconjurată de 7 baieti.
Eu:Da.....
Max:Și tu vorbești serios? Chiar vei avea acea burtica din nou?
Eu:Deja am.
Mi-am ridicat trocul și iam arătat. El și apus mâna și ia sa luminat din nou fața.
Max:Se mișcă.
Eu:Stiu, e mai agitat de cât au fost Leila și Josh.
Max:Îl vom numi André.

Eu și Max am ne iubim mai mult ca niciodată, mai ales când, acum, îi vedem pe copii noștri căsătoriți si așezati la casa lor având grija de nepoțeii mei.
Leila:Chiar asta a fost povestea voastră?
Eu/Max:Da.
Josh:Asta trebuie sa l-o spun și eu copiilor mei când vor mai creste.
André:Și eu la fel.

Salut tuturor! Mulțumesc ca ati citit cartea și sper ca va plăcut!

❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️

Wow... au trecut patru ani de când am scris cartea aceasta și nu îmi vine să cred că cineva chiar a citit-o. Nu că acum aș fi mult mai talentată sau ceva, dar chiar nu știu cum am putut să scriu așa ceva (aveam 12 ani și tocmai ce descoperisem serialele) Vreau să vă mulțumesc încă o data că ați citit această carte (deși carte e cam mult spus) și dacă vreți să vedeți de ce cred că nu e prea reușită vă recomand să citiți noua mea carte "Gloomy Falls".