Nu nu nu. Nu cred că e corect. Nici măcar faţă de mine. Rescriu. E o prostie totul. M-am gândit greşit. Rescriu. Mă gândesc din nou şi îmi dau seama că vreau altceva. Acum pot să spun că îmi curg ideile mult prea repede, iar eu sunt entuziasmată aşa că o să încep să am îndoieli. Nu e bine. Ceva este greşit. Folosesc punctul mult prea des iar pare că ideile mele se transformă în ceva banal, fără interes, fără acel zvâc. Pare să se transforme în ceva şi mai greşit. Deja devine plictisitor. Ideile nu mai vin, iar eu, rămân fără aer secundă după secundă. S-a terminat. A devenit totul un dezastru. Am transpirat destul de tare încât să mă trezesc din acest coşmar, să tresar din pat şi să îmi dau seama că nici nu ştiu unde mă aflu. Mi-am dat seama că sunt cu siguranţă în cel mai nepotrivit loc, lângă un bărbat şi mai nepotrivit pentru gusturile mele. Am încercat să mă îmbrac fără să-l trezesc, apoi să plec de acolo fără să-mi asum vreo vină, fără să realizez că de fapt, m-am pierdut încetul cu încetul atunci când mă trezeam în locurile nepotrivite, alături de nişte bărbaţi şi mai nepotriviţi.
Am plecat. Nici nu mă mai intorc. Nici nu mai ştiu cine mă merită, sau pe cine merit. Ce vorbesc? Nu am ştiut niciodată.
Oricum era momentul să plec, mă gândisem la asta de ceva vreme şi ştiam că o s-o fac, pentru că mă simt în stare.
CITEȘTI
Cu siguranță locul potrivit
RomanceCe poţi să îţi doreşti mai mult decât să te afli într-un loc în care te simţi potrivit pentru toate momentele? Şi mai ales cu persoanele potrivite. Sună bine, nu? Însă ştim toţi că dacă ceva ni se pare perfect, e imposibil să fie şi adevărat. Cineva...
