°15°

90 8 1
                                    

Irina POV

Ma trezesc pe un balansoar. Ciudat. Nu mai aveam rochia de mireasa pe mine. Unde mama dracu sunt?
Sunt pe un balansoar in mijlocul unei gradini frumoase si mari. Sunt imbracata intr-o rochie aurie si am parul desfacut iar in el o clama in forma de crin alb.

Ma uitam in jur.
In dreapta era o casa. Una mare. Era un fel de vila imensa alba. Arata superb.
Din acea casa ies doua fetite. Erau blonde cu ochi albastri. Aveau un zambet uimitor. Amandoua aveau parul desfacut iar la varfuri era putin ondulat.
Au venit spre mine si m-au îmbrățişat.
Nu intelegeam cine sunt si de ce sunt asa afecuase cu mine
Eu: Cine sunteti voi?spune cu o oarecare simpatie in voce
F1: Esti mamica noastra, Irina. Noi suntem fetitele tale, Beatrice si Karina!spune uitandu-se cu ochii aia albastri minunati la mine
Eu: Sunt mamica voastra?
F2:Da, mami
Eu: Pai si taticul vostru unde este?
F1: Tati nu mai este...
Aceasta spune si o lacrima ii curge pe obraz
M-am repezit si i-am sters acea lacrima amara apoi le-am îmbrățişat pe amandoua.
Unde sunt?

Una din acele fetite ma ia de mana si ne ridicam.
Ma duce in spatele casei unde era un râu.
Peste acel râu era un pod din lemn.
Acel pod imi amintea de ceva...
Râul isi vedea de cursul sau.
Am trecut pe acel pod si ma simteam ca in copilarie...

Fetitele acelea spuneau ca sunt fetitele mele...si chiar seamana cu mine...dar mai mult cu...cu Vlad.
Spuneau mai devreme ca ele nu mai au tata. Vlad a murit? Nu inteleg nimic! Ce se intampla aici? De unde le stiu eu pe aceste fetite si de ce sustin ca Vlad a murit? Nu inteleg nimic!

Vlad POV

Irina sta intinsa in pat. Are ochii inchisi si doarme. As vrea sa nu o faca. As vrea ca totul sa fie ok si sa se trezeasca sanatoasa si ea, si cele mici.

Stau pe o canapea in sala in care este si ea.
Nici nu vreau sa imi imaginez prin ce a trecut zilele astea!

Irina POV

Acele fetite au spus ca le este somn. Asa ca le-am rugat sa ma conduca spre camera lor ca sa le bag la somn.

Am urcat in camera lor si le-am pus la somn. Erau destul de mari, nu cred ca aveau mai putin de 7 anisori.

Le-am lasat sa doarma si am iesit afara sa ma plimb putin.

Afara am intalnit o femeie care spunea ca este doamna care are grija de cele mici in lipsa mea.
Stia ca defapt eu nu fac parte din lumea asta si este doar un vis urat din care trebuie neaparat sa ma trezesc. Am intrebat-o cum pot sa fac asta si mi-a intins cheile unei masini. Mi-a spus ca sunt cheile masinii ei si ca o pot lua ca sa ma duc la Vlad. Dar i-am spus ca nu stiam unde sunt. Mi-a zis ca suntem in Bucuresti si mi-a zis pe unde sa o iau ca sa ies din oras. Am rugat-o sa vina cu mine si sa lasam fetitele in grijea cuiva. Mi-a spus ca mai e o doamna care are grija de ele asa ca le-am lasat in grija lor si am plecat.

Am lasat-o pe ea la volan si am ajuns la Constanta. 
Am urcat in apartamentul unde trebuia sa stea Vlad, apartamentul nostru...
Am intrat in camera noastra si ceea ce am vazut m-a lasat uimita.
Era Vlad...cu o alta femeie. Era inalta, bruneta si cand m-am uitat mai atent am simtit ca mi-a cazut cerul in cap...era gravida.
Am inceput sa plang...si nu stiam ce e cu mine.
Vlad nu m-a inselat niciodata in ăştia aproape 5 ani de relatie! Nu pot sa cred ca o face acum!
Stateam in usa. Ma repezesc spre el si incep sa strig:
Eu: De ce? Cum poti sa imi faci asta?! Avem 2 copii impreuna! Cum poti sa ma inseli?! Cum?!
Si plangeam...si simteam cum o sa cad...
Dar nu ma auzea...el era in lumea lui iar eu in a mea. Nu inteleg cum s-a ajuns aici! Vlad nu m-a iubit niciodata si de aia a ales sa faca un copil cu târfa asta bruneta din fata mea.
Lidia(doamna): Scumpo, calmeaza-te. El nu te aude
Eu: Si daca il imping pe pat?
Lidia: Nu o sa aiba efect
Am incercat sa ii dau cu pumnii in piept, sa il imping si degeaba. Nu aveam forta. Simteam cum o sa cad pe podea.
Lacrimile ma invadau si simteam cum mi se taie genunchii.

Lidia a zis sa plecam ca sa nu imi fac mai mult rau.
Eu: Il vreau inapoi!
Lidia: Il poti avea!
Eu: Cum?
Lidia: Te intorci in apartament si incerci sa il saruti. Presupun ca atunci cand erai mica ti s-au zis povesti de genul ca dragostea adevarata invinge mereu, nu?
Eu: Toata copilaria mea a fost plina de povesti de genul
Lidia: Sarutul din dragoste adevarata invinge mereu. Voi doi aveti acea deagoste adevarata pe care nu multi o au. Du-te si saruta-l si ai sa vezi ca totul va reveni la cursul sau.

Vlad POV

Trec ore in sir si nu inteleg de ce nu se trezeste...sper ca cele mici sa fie bine!
Stiu ce fac! O sarut! Mereu am citit povesti de genul ca sarutul dragostei adevarate invinge si aduce totul la normal.
Ma aplec si imi presez buzele peste ale ei iar aceasta deschide ochii.
Cand ma vede incepe sa planga.
O iau in brate si simt cum o lacrima imi curge pe obraz.
Ma indepartez si ma aplec sa ii pup burtica care pare in regula.
Intra o doamna doctorita
D: Irina Munteanu?
I: Eu sunt
D: Fetitele sunt mai bine ca niciodata. Astazi te externam. Daca totul merge bine, te asteptam peste 2 saptamani la controlul lunar. Ai grija sa nu te mai stresezi. Dumneavoastra sunteti tatal?spune si se uita la mine
V: Da
D: Bun, aveti mare grija pentru ca ultimele 2 luni sunt foarte importante si nu am vrea sa se intample ceva rau.
Apoi imi spune ca trebuie sa semnez externarea peste 10 minute si Irina se poate imbraca si sa plecam impreuna acasa. Abia asteptam sa o am din nou langa mine.

Am semnat externarea apoi am plecat acasa.

Acolo, Irina a avut parte de o surpriza insa una foarte neplacuta...

Irina POV

Intru in sufragerie iar pe canapea era Andy.
L-am vazut si am simtit cum o lacrima imi curge.
I: Ce faci aici?
A: Cat ma bucur ca esti bine!
Apoi da sa ma imbratiseze dar ma dau inapoi
I: Te bucuri? Bat la pariu ca a fost ideea ta
A: Uite...am venit sa iti explic
Apoi imi explica tot ce s-a intamplat defapt
I: Deci voia sa profite de pe urma mea atunci cand năşteam?
A: Exact. Voia sa ia unul din copii iar pe celalalt sa i-l lase lui Vlad
I: Imi pare rau ca m-am purtat urat cu voi 3...voi ati fost doar complici...imi pare rau, Andy...m-am purtat urat si cu tine, si cu baietii si chiar regret. Poti sa le spui lui Vasco si lui Selly ca imi pare sincer rau?
A: Poti sa le spui tu!
Apoi din dormitor apar Selly si Vasco.

Le-am spus ca imi pare rau apoi ne-am imbratisat si au spus ca este vina lor.

Am stat sa vorbim, m-au intrebat diferite chestii despre cele mici si au facut poze la burtica.

Am stat la o cafea desi eu nu am voie...oricum nu am baut deci e ok.

Va urma...

Salut! Ati uitat de mine,nu???
Ei bine guys sunt aici acum.
Am simtit ca e nevoie de putin suspans pentru ca era prea monotona cartea.
V-am dat suspans si sper sa nu ma injurati sau ceva.
O sa incerc sa postez cat mai des posibil pentru ca e vacanta nene dar nu stiu daca o sa pot chiar zilnic pentru ies si eu cu ,, gangu " cum se zice. Apropo, LA MULTI ANI! Cu intarziere 4 zile dar e ok ca mda m iertati voi, nu? Ba fratilor, sper sa aveti cu totii un an minunat alaturi de cei dragi voi, un an plin de realizari si toate cele si sa fie ce trebuie, ce sa va zic.
Maine o sa incerc sa pun capitol dar nu promit nimic.
Seara faina tuturor dragilor!❤💕




Viata cu MunteniiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum