... -Salut, eu sunt Jacob. Tu cum te numesti?
-Bună. Eu ma numesc Elizabeth, poti să-mi spui doar Liza. "
-Lydia. Dar din ce cauză a ajuns Jacob la orfelinat?
- Acum urma să spun.
-Malia. Spune-ne, e interesant.
-Deci unde am rămas? A da! Jacob. " Din acea zi noi am inceput sa conversam mult mai des și chiar să ne jucam si sa mâncăm la masa educatorilor. De ceva timp ma mustra din ce cauză a ajuns el la orfelinatul cu pricina.
- Jacob!
- Da, Liza! Mai chemat?
- Vreau sa te întreb din ce cauză ai ajuns aici.
- Păi, ce să-ți zic...
- Zi așa cum este.
- Am avut o familie perfectă până acum câteva luni, când tatăl meu, pianist cu renume, a decedat din cauza cancerului de piele. De atunci mama mea, profesoară de matematică, a început să bea, iar vecinilor fiindu-le jale de mine au anunțat serviciile de tutelă. Astfel am ajuns aici.
-Imi pare rau dacă te-am adus aminte.
-Ei da. Lasă, tot normal. "
-Malia. Stop! Hai sa facem o pauză, vreau sa gustam prajitura!
-Lydia. Da! Și eu vreau, vanzatoarea ne-a spus că e cu cremă de căpșuni.
-Bine, plec să fac ceai!
În timp ce am savurat acea prăjitură grozava, am pălăvragit despre reușitele lor școlare...
CITEȘTI
Amintiri din viitor
Short StoryElizabeth este o batrinica ce își povestește viața nepoatelor ei(Lydia și Malia),copilăria ei fiind una cu greutăți.
