A song for you || Jungkook

Capitolul 5

„Jimin, serios, chiar voiam să merg la bal!" strigă Jia la fratele ei, ambii intrând din bucătărie în sufragerie.

„Am zis nu! Vrei să te duci acolo ca sa mai faci cine știe ce prostie pentru că nimeni nu e atent la tine. Nu pleci nicăieri!" îi răspunse Jimin pe același ton și se aruncă pe fotoliu cu telefonul în mână, semn că subiectul era încheiat.

Desigur că Jimin știa că aceea nu era cea mai bună abordare a situației, dar îngrijorarea pentru sora lui vorbea la acel moment și nu se putea gândi la o altă soluție. Nici nu s-ar fi ajuns aici dacă în seara de dinainte Jia nu ar fi fost neglijentă și, atunci când a vrut să spele vasele și-a ridicat mânecile de la bluză, iar rănile proaspăt făcute i-au atras imediat atenția brunetului.

„Of, bine! Îi dau mesaj lui Hoseok că nu mai merg cu el la bal." spuse Jia bosumflată, trântindu-se și ea pe canapea.

Imediat ce mesajul a fost trimis, o liniște mormântală se lăsă între cei doi. Era sâmbătă, Jimin ieșise de la antrenamente cu o oră în urmă, iar Jia, fiind pedepsită, profita de timpul liber pentru a lenevi. Nu își dorea atât de mult să meargă la bal, nici măcar nu știa de ce i-a spus lui Hoseok că îl va însoți. Gândurile fetei îi zburau încolo și încoace, dar o singură persoană îi revenea mai des în minte, și anume Jungkook. Nu mai văzuse o persoană a cărui zâmbet să fie clădit în fața acelei suferințe pe care chipul o putea ascunde, dar ochii niciodată. Brunetul nu îi spusese de ce este „pe moarte", dar în opinia Jiei, entuziasmul lui făcea ca până și ghearele morții să se transforme în aripile unui înger care să-l ocrotească. Băiatul acela iubea mult prea mult viața pentru a dispărea așa ușor.

Timpul pe care îl petrecuseră Jia și Jungkook în parc nu fusese mult, au vorbit în mare parte despre fiecare, iar așa fata a aflat că brunetul era puțin mai în vârstă decât ea, având 20 de ani, făcea terapie de aproape un an, îi plăcea să sculpteze în lemn și, nu în ultimul rând, fuma foarte mult.

Telefonul îi vibră dintr-o dată Jiei în mână, trezind-o la realitate. Se aștepta să fie un mesaj de la prietenul ei, Hoseok, dar era o notificare de pe una din rețelele de socializare.

„Uhm, Jimin? De ce ți-ai dat check-in la bibliotecă când tu ești pe jumătate adormit pe canapeaua din sufragerie?" întrebă Jia, ridicându-și privirea peste telefon la geamănul ei.

„Poveste lungă... I-am spus lui YunHee că nu pot să mă duc cu ea la bal pentru că învăț pentru examene." explixă Jimin fără ca măcar să își ridice ochii de la ecranul mobilului.

„În primul rând tu nici măcar nu ești la facultate și în al doilea rând, cine naiba e YunHee?"

Într-adevăr, Jimin nu urma o facultate, a ales ca după liceu să își urmeze pasiunea pentru dansul contemporan, așa că s-a angajat ca instructor la o sala de dans, iar după orele de muncă din timpul săptămânii se antrena pentru diversele concursuri la care participa.

„E o tipă cu care ies de vreo săptămână, dar nu prea e pe gustul meu, așa că încerc să îi dau mesaje subtile ca să ne despărțim." îi răspunse fratele său, fără nici cea mai mică tragere de inimă.

„Dar tu nu erai cu Yoona?" întrebă confuză bruneta.

„Eram, dar ne-am despărțit."

„Glumești? Erați împreună de abia de o lună... Ce naiba s-a întâmplat?"

Jimin nu era tipul de băiat care să schimbe fetele ca pe șosete, dar de la prima lui relație serioasă, care s-a încheiat dezastruos cu scandaluri, blesteme și înjurături, geamănul fetei se pare că își schimbase perspectiva asupra relațiilor la 180 de grade, ceea ce o nemulțumea pe Jia, nu îi plăceau tipul acela de băieți și cu siguranță nu voia ca fratele ei să facă parte din acea categorie.