*Megan pov*
-Arăt ciudat?
Katie m-a privit ciudat. Puteam să o mint?
-Păpuşă, ai părul roz. Poţi decide şi singură dacă arăţi ciudat.
Şi-a dat ochii peste cap, trântindu-se în banca ei. M-am pus lângă ea, scoţându-mi cele necesare orei de matematică. Mi-am aranjat toate caietele pe bancă şi mi-am aruncat geanta sub scaun. Uşa s-a deschis, domnul Brook intrând în clasă. Imediat după ce el a trântit uşa, aceasta s-a redeschis, trei băieţi intrând în fugă în clasă. Domnul Brook i-a privit pe friecare în parte.
-Ce scuză mai aveţi de data asta?
-Am stat să terminăm proiectul pe care ni l-a dat doamna de chimie, a spus Louis.
Louis cel cu ochii albaştrii ca furtuna mării şi cu parul castaniu.
-O să mă fac că vă cred. Treceţi la loc.
Cei trei au mulţumit în cor apoi au mers în băncile din spatele meu. Louis a oftat, scăpându-şi intenţionat ghiozdanul pe jos pentru a atrage atentia. Câteva fete au chicotit. Am privit-o pe Katie cum mi-a mimat ceva, dar nu am putut să îmi dau seama ce. I-am făcut semn să scrie. „Cum vine pauza să fugi din clasă. Tomlinson se holbează la tine şi la ce privire are nu-i de bine.” Am oftat, aruncând biletul în ghiozdan. Am privit plictisită la tablă, unde domnul Brook explica ceva, în speranţa că măcar un copil e atent.
-Pentru lucrarea de mâine v-aş ruga să pregătiţi...
Mi-am deschis caietul şi am început să desenez pe el. M-am apucat să scriu nume la întâmplare. Katie, Megan, Marcel, Jai, Chris, Logan, George. M-am oprit când am văzut că am scris Louis. Am şters repede numele, privind din nou la tablă.
Clopoţelul s-a auzit, câteva ţipete de fericire auzindu-se din spatele clasei. M-am ridicat şi am iesit din clasă, pornind spre baie cu paşi rapizi. Mi-am întors capul şi l-am văzut pe Louis după mine. Am mărit pasul, aproape alergând pe holuri. Dar pasul meu nu se compară cu al lui, iar acesta m-a prins din urmă foarte repede. Mi-a prins încheietura, trăgându-mă într-un colţ mai întunecat. Mi-a dat drumul, dar nu aveam şanse să scap. Ceilalţi patru prieteni ai lui stăteau ca un baraj, privindu-mă toţi.
-Ce dracu vrei, Tomlinson?
Întrebarea mea nu a fost tocmai gândită. Nu prea voiam să ştiu răspunsul. A fost pusă mai mult pentru a sparge liniştea care se aşezase peste noi. Vocea mea a făcut ecou pe partea goală de coridor, deranjându-mă îngrozitor. -Vreau ce-i al meu.
L-am privit ciudat.
-Şi anume? Ce e la mine şi îţi aparţine de drept?
Mi-a zâmbit, apropiindu-se de mine.
-Tu. Mi-a luat ceva să reailzez la ce se referea. Nu am vrut, dar nu m-am putut abtine. M-am strâmbat. Simţeam cum mă ia greaţa.
-Dacă tu ai impresia că eu o să fiu cu tine, sau ceva de genul ăsta, îţi trebuie o vizită la doctor.
Mi-am pus mâinile pe umerii lui, îmingându-l din faţa mea. Eram pregătită să îl lovesc pe unul dintre băieţii care îmi bloca drumul, dar aceştia s-au dat, lăsându-mă să ies.
-Asta nu s-a terminat, Fox.
Am râs, dar nu cred că m-a auzit. Ar trebui să fiu bolnavă ca să vreau să fiu cu chestia aia.
