Love is The game?

Capitolul 3. Vol2

-Caroline, nu ma părăsi, te rog!
-Fiica mea! Nu, nu fiica mea!
-Te rog, nu ne face asta, Caroline, nu acum, nu atât de devreme. Aud vocile celor dragi in jurul meu dar nu ii pot privi, nu le pot Răspunde.. pur și simplu îmi e imposibil.. asta îmi aduce aminte de ceva.. visul acela, visul acela pe care l-am avut când l-am cunoscut pe Harry.. stai, ce vrea sa însemne asta? Ma străduiesc sa îmi deschid ochii și Aa cad unde ma aflu, dar nu pot... la un momentdat îmi aud mama:
               -Domnule Doctor, își va reveni? Va rog, Spuneti-mi adevarul.. e fiica mea.
                -Doamna, sunt câteva șanse sa își revină.. dar trebuie sa așteptați.. pana atunci, va rog sa părăsiți salonul.
   Ok.. voi fi bine, cred ca voi fi bine.. simt cum răsuflarea începe sa mi se taie.. eu pur și simplu încerc sa îmi revin, sa ma ridic.. dar nu reușesc..
Un aparat bipaie in dreapta nea, îl pot auzi.. 
După ore bune de stat in pat încep sa ma dau bătută și îmi dau seama ca nu am ce face.. dar, fix atunci aud acel aparat cum bipaie tot mai repede iar atunci simt o tulburare ușoară.. deschid ochii, in dreapta mea sta Harry iar in stânga mama.
           -Ma.. încerc sa ii pronunți numele dar ea ma întrerupe
           -Aseaza-te scumpo, nu te agita... abia te-ai trezit, odihnește-te
Sa ma odihnesc? Am stat pana acum.. de ce ar trebui sa ma odihnesc? Vreau sa știu doar de ce mama dracu subt aici acum.
      Doctorul intra in salonul meu:
              -Buna dimineața,Caroline! Cum ai dormit?
              -Va bateți joc de mine? Spune u încruntată
                -Vorbește frumos, Caroline! Spune mama puțin nervoasa
               -E in regula, stați liniștita, așa sunt adolescenții din ziua de azi.. îți aduci aminte cauza vizitei tale aici?
                -Nu.. asta voiam sa aflu
                -Ar fi mai bine sa nu, acum întinde-te in pat, mai trebuie sa te liniștești puțin iar după vei afla
                -Te-ai trezit, iubito, cât ma bucur! Spune Harry intrând glonț pe usa
                -Sa nu te văd, nemernicule! Izbucnește mama
                -Mama! De ce vorbești așa cu iubitul meu?
                 -Las-o.. merit.. sa știi ca îmi pare rau.. te iubesc!
Spune asta, apoi iese.. eu nu înțeleg nimic.. pe bune.
                 -Scumpo, ah.. ai suferit un accident.. dar acum ești bine, iar asta conteaza cel mai mult... de asta nu vreau sa îl văd pe acel nemernic.. spune mama cu ochii in lacrimi
                   -Stai puțin, ce vina a avut el?
                  -Pai, a depășit intr-un loc neregulamentar
                   -Mama, acum sunt bine, te rog, cheamă-l înăuntru, vreau sa vorbesc cu el...
                    -Fie cum vrei tu.. o aud pe mama îndreptându-se spre usa