când am fost mic mi-am dorit să fiu scriitor. să mă rup pe aripile vânturilor și să renasc în fiecare suflu nechibzuit al cititorului. am vrut să mă desfac de lumi și prăpastii, să salvez natura moartă din valsurile lui #chopin; să fiu eul tu.
m-am gândit că îmi doream prea multe când eram mic, dar nu mi-am imaginat niciodată că nu pot fi un scriitor. să continui să scriu partitura cuvintelor, pragul veșniciilor, mersul trenului meu prin ceața farului de-a... nici nu-mi dau seama, că atunci, pe iarba acră, mi-am salvat copilăria viitoare, cea de acum, care se bucură de o nedurere usturătoare. am încercat iubirea, am recules tristețea, am zburat deasupra inimilor puternice și le-am cruțat pe cele tinere. am vrut să-i fac pe toți să-mi aibă anii, să fie cum n-au fost niciodată, și să nu le pese. acele virgule puse înainte "și"-urilor, atât de risipitoare și cu-atâta pauză între.
nu mi-am dorit niciodată să fiu vreun muzician. nu ți-am dorit niciodată dragostea. nu mi-am dorit nimic, e vârsta la care nu te dorești nici pe tine poate. acum, mai târziu, cât poate suicidul prinde procent - minciuni! hdd-ul minții trezește vieți și salvează vicii. am vrut acel scriitor care în tinda odăii sale, sub lampa atât de slab luminată să scrie, nu să mintă. suntem născuți deodată cu libertinajul. libertatea a venit prin '89, in '96 deja era noroi.
n-am vrut decât să fiu un bun îndrumător în lumea mea, să mă ascult, iar ceilalți...
mi-ascultam sufletul, iar singurul război rămas liber, era în acea întâie și târzie noapte de dragoste, care o simt că nu va veni niciodată. trecut și prezent într-o singură frază neînțeleasă. noi, scriitorii nu suntem niciodată; deschiși.
ne-am omorât singuri poporul. l-am ajutat să se sinucidă, l-am încurajat, iar noi, cei mai tineri, doar înjurăm, poate în fața blocului, dar sigur pe #facebook. m-am obișnuit ca diezii să-mi fie bemoli, grafica muzicii pe care eu n-o compun, ci o scriu, atât de vag, indiscret și urât.
tot ce sunt acum, sunt datorită unui Dumnezeu care încă rabdă. poate doar un scriitor, fără #eminescu. sunt un poate scriitor. n-am fost niciodată.
