12. La spital

136 18 27
                                    


De ce eu?
De ce eu...

Ana mi-a aruncat hanoracul ei si m-am înfășurat cu el imediat, acoperind pata de pe pantaloni.
Am mers sa ma schimb, baietii neînțelegând încă ce s-a întâmplat.
Imi arunc pantalonii pătați în baie și îmi aleg alții din dulap.

Arunc o privire la oglinda din fața mea, după care zâmbesc și deschid ușa camerei.

"ー Taehyung? Ce faci aici?" Îl întreb surprinsă.

Este a doua oara când a venit la mine în camera, iar prima oara și Dumnezeu știe ca nu a ieșit prea bine.

"ー M-am prins ce s-a întâmplat." Îmi răspunde acesta cu o
privire... îngrijorată??
Tot ce fac este să înghit în sec și să roșesc puțin.

"ー Și?"

Adica, nu mai are 13 ani, e un adult, nu stiu de ce i s-ar mai părea mare chestie sau de ce a venit chiar până aici să îmi transmita omagiile sale.

"ー T-te simți bine? Te simți bine? Bine, nu?" Mă intreaba repetat, bâlbaindu-se.

"ー Da???" Ii arunc o privire stranie.

"ー Hai la doctor până nu se agravează!!!"

"ー Să se agraveze ce?
Nu sângerez cât un om înjunghiat." Ii zic puțin stânjenita.
Acesta si-a schimbat privirea de la una îngrijorata, la una speriata.

"ー ÎNCĂ SÂNGEREZI?" Țipă la mine.

"ー Daaa, nu trece așa repede."
Aplaud sarcastic și dau din cap, privindu-l cu o expresie plictisită.

"ー Dar daca se infectează rana?"

CUM MAMA MEA SĂ SE INFECTEZE???
Continui să țip prin capul meu în timp ce imi imaginez scenarii aiurite.
Mă calmez când observ că nu i-am răspuns de ceva timp.

"ー Să se infecteze rana?" Repet dupa el nedumerita.

"ー Da, mulți oameni au murit din cauza asta."

Oameni? Adică femei?

"ー Uh, despre ce tot vorbești?"
Deja devine ciudat, ce e cu extraterestrul ăsta?

"ー Ori vii de buna voie, ori... știi tu!"
Imi spune mimând că își taie gatul cu degetul.

"ー Nu am de gând sa vin nicaieri, bolnav mintal ce esti."
Iau o pauza scurta, dupa care continui.

"ー Bolnav adorabil totuși." Ii răspund, realizând după câteva secunde că ultima parte trebuia sa stea doar în capul meu.

"ー Până aici !!!" Imi spune si ma aruncă pe umărul sau, de parcă nu aș cântări nimic.

De când Jeongguk și Taehyung au schimbat locurile?

"ー Lasa-ma josss, crizatule!!!" Spun ultimul cuvânt în română, pentru că nu aș putea să-l jignesc în propria sa limbă, chiar dacă nu spun cuvintele în sens rău.

Fuge cu mine până ieșim din casă, eu sfârșind aruncată pe bancheta din spate a unei mașini.

Nici macar pe băieți nu i-a bagat in seama, atunci cand l-au întrebat râzând unde mă duce.

După câteva minute în care îl bat la cap continuu, ajungem în fața unui spital.

CE MAMA NAIBII SE ÎNTÂMPLĂ!!!

"ー Debarcarea, am ajuns." Oprește masina, iar imediat după ce iese din ea, vine spre mine și ma aruncă din nou pe umărul său.

Încerc să ma împotrivesc, să lupt pentru libertate și pentru o explicație, dar nu prea reușesc.

Between Us And BTS Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum