Capitolul 19

9 1 0
                                    

ÎN PREZENT

" Mi-a spus că sunt eroul ei, eroul ei? Cât de naiv am putut fi? ... Sunt un laș, am fost un laș, mereu voi fi. Stau singur pe acoperișul unei clădiri și nu am curaj să fac un pas înainte!!!! Neghiobule, nu știi că inima domină creierul? "

Dante se retrase de pe marginea platformei. Își ridică privirea către nori și privi lung către fereastra dintre ei prin care se putea vedea luna. Închise ochii și se lăsase pradă ploii. Simțea fiecare picătură rece care îi lovea fața plină de imperfecțiuni; fiecare picătură care se scurgea de pe firele de păr pline cu ceară.

Frigurile începeau să îl cuprindă. Și odată cu ele și amintirile profunde.

AmintiriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum