7 Februarie
Astăzi m-am hotărât să-mi înșir în câteva rânduri viața mea, să țin o evidență aș putea spune...
Întotdeauna am visat că o să ajung o mare artistă. Scene de teatru cunoscute în toată lumea, milioane de spectatori care să mă aplaude la final, când înclinându-mă glorios în fața lor, lacrimi de fericire să-mi umezească obrajii.
Dar viața, ei bine, a hotărât să fie aspră cu mine. Nu mi-am cunoscut părinții, am crescut într-un orfelinat sărăcăcios de la periferia orașului unde mă băteam cu alți zece copii pe o bucățică de prăjitură. Frați? Numai Dumnezeu știe, însă am cu siguranță o soră. Lili a fost adusă într-o marți când avea 4 ani. Părinții ei au promis că o să se întoarcă după ea când o să facă rost de ani... Azi? La aniversarea mea de 22 de ani, Lilit a venit mâhnită de gândul că în curând o să devină majoră.
- Nu plange, ai să vezi că o să fie bine! O să trăim amândouă în garsoniera mea, o să-mi mai iau o slujbă să ne întrețin pe amandouă până când o să termini școala și... o să ne descurcăm noi.. o să fi ca sora mea mai mică.
Deși sunt absolventă de teatru, nu vă spun cât de greu mi-a fost să reușesc pentru că nu vreau să pară că mă văicăresc, lucrez într-un bar, la două străzi mai jos de unde locuiesc. Am fost la câteva castinguri, dar... zadarnice încercări.
Dar destul despre neajunsurile vieții mele, Lili mă așteaptă nerăbdătoare în sufragerie.
