Love in New York City

Capitolul 13 : Adio?

(Recomand redarea melodiei pentru toata durata citirii ;) )

   În intunericul adanc al noptii se putea ivi o masina parcând. Puţini erau oamenii ce se mai plimbau pe afara la ora aceea. Cerul acum negru era pregatit sa fie părtaşul unei nopţi revoltătoare.

-Eşti pregatita? O intreba Carlos pe Amelie inainte sa deschida usa masinii.

-Mai pregatita ca niciodata, raspunse aceasta sigura pe ea, aplicându-şi  ultimul strat de ruj. 

  Când uşa maşinii se deschise, Amelie ieşii, făcând faţă cu brio vântului puternic ce-i flutura buclele în toate direcţiile.

  Aranjându-şi geaca de piele, Carlos o bătu' pe umăr, spunându-i:

-Ai grijă de tine...

-Voi avea, raspunse ea pe un ton emoţionat.

   Trecând pe langa cafeneaua Night Fever, Amelie se indrepta spre scarile de urgenta ale blocului de vis-a-vis. Scarile duceau la acoperişul care urma sa fie punctul întâlnirii celor doi. Apucându-se de balustradă, Amelie trase aer adanc in piept, apoi urcă, pregatita de ceea ce urma.

  Scenarii cu finaluri nefericite ii tulburau gandirea. Respiratia parca urma sa i se taie. Picioarele îi amorţiseră.

  "Va fi o noapte grea", îşi spuse aceasta pentru sine părăsind apoi ultima treaptă.

   În faţa ei se putea vedea silueta unei persoane îmbracate cu un palton lung, a carui glugă urma sa-i descopere chipul. Imaginea aceasta o terifiă oare si cum.

Când persoana se intoarse cu faţa spre ea, aceasta îşi strânse pumnii.

-Ai ajuns la timp..., pe deasupra si neinsotita, spuse Kanan făcând paşi spre ea.

-Cum as fi putut intarzia, raspunse Amelie pe acelasi ton arogant ca si al lui.

-Observ ca ti-ai invatat lectia de a face ceea ce ti se spune, stii tu.... de la ultimul incident din hotelul din Barcelona.

  Amelie il privi enervată.

-Ai prins curaj. Vad asta, raspunse acesta întărâtând situatia.

-Ma bucur ca vezi, raspunse Amelie pastrand o distanta rezonabila. Acum spune-mi, ce mai vrei de la mine?!

  Kanan le facu' semn bodyguarzilor lui sa i se apropie.

-Aha, deci se pare ca tu ai fost cel care nu s-a tinut de cuvant in ceea ce priveste "neinsotirea".

  Kanan ocoli contactul vizual, aratandu-i apoi lui Amelie cu mânie trupul unei fete învăluite intr-un şal alb, (care era) legată si ţinută in picioare de unul dintre cei doi oameni ai lui.

  Amelie privii speriata persoana a carui infatisare ascunsa îi trezea diferite temeri.

-Ce vrei de la mine si de la viata mea?! De ce le faci rau oamenilor?! Spuse Amelie pe un ton nervos, răstindu-se la el.

  Vantul batea din ce in ce mai tare.

-Nu esti curioasa sa vezi cine se afla aici? Intreba Kanan razand de comportamentul brunetei.

  Amelie isi aseza buclele dupa urechi privindu-l dezgustată.

-Da-ţii şalul la o parte! Exclamă acesta bodyguarzilor săi.

  Kanan obţinu' imediat aprobarea barbatilor, aceştia trăgându-i fetei şalul de pe chip.

Amelie isi puse şocată mâna la gura. Lacrimile se napustira asupra obrajilor ei inghetati de frigul noptii.

-Ame.....lie..., spuse Céline pe un ton aproape pierdut, înlăcrimată.

-Céline! Ţipă Amelie cu toata puterea pe care o mai avea in glas.

  Vrand sa o imbratiseze, unul dintre bodyguarzii lui Kanan o oprii din fugă.

-Crezi ca o poti avea asa de usor? Intreba Kanan rânjind. Voi vrea ceva la schimb...

  Amelie dădu' cu pumnii în bratele bodyguardului incercand sa scape din stransoare.

-Orice! Spuse aceasta încercand să se linisteasca.

-Céline cred ca are acum dreptul la libertate. Însă în schimbul ei, te vreau pe tine, în haremul meu.

  Amelie îl privi neştiind ce sa zica. Dupa ce isi sterse lacrimile, o privi emotionata pe Céline spunând:

-Ai dreptate. Céline merită libertate. Mai mult decât merit eu...

-Iti vom da voie sa stai câteva secunde alaturi de ea. Ea va fi lasata aici, iar tu vei veni cu noi in Turcia la harem, spuse acesta privind-o extaziat.

  Amelie afirmă. Atunci bodyguardul o eliberă pe Céline. În momentul acela, amândouă fugiră una spre alta, îmbratişându-şe.

-Imi pare atat de rau Céline, atat de rau ca nu te-am putut proteja atunci cand a trebuit..., te rog sa ma ierţi, spuse aceasta strângând-o la piept.

-Amelie nu vreau sa te pierd din nou, nu vreau, raspunse Céline plângând şi bătând-o pe umăr.

-Timpul s-a scurs, raspunse Kanan apropiindu-se de cele două.

  Amelie se despărţii de corpul firav al lui Céline spunându-i sa plece.

-Nu!! Amelie, nu voi pleca! Vin cu tine!

  Unul dintre oamenii lui Kanan se enervă de spusele lui Céline,  împingând-o pe aceasta departe de Amelie.

   Amelie îl privii atunci pe Kanan adânc in ochi. Aruncandu-i o privire revoltătoare, spuse pe un ton demn:

-A venit timpul sa te întorci acolo, unde dintotdeauna ţi-a fost locul.

În momentul acela, din fiecare colţ al clădirii, poliţişti înarmaţi se năpustiră asupra lui Ilkay Kanan şi ai oamenilor lui. Un elicopter ateriză cu putere pe acoperiş, aşteptând sa preia prada.

  Legat la mâini si lipsit de valoare, Kanan îi aruncă o privire fulgerătoare lui Amelie, nevenindu-i sa creadă de ceea ce tocmai se întâmpla. Subiectul "Ilkay Kanan" trebuia incheiat o data pentru totdeauna.

  Carlos apăru' si el o data cu poltistii, alăturându-se lui Céline.

-Vezi Kanan? Vezi cum stau lucrurile acum? Ei toţi, dar toţi (spuse ea arătând spre poliţişti) au ascultat prin căşti conversaţia noastră şi ştiu acţiunile neomeneşti şi neiertabile pe care le-ai comis. Să-ţi fie ruşine, continuă Amelie pe un ton irascibil.

Kanan se apropie de urechea ei, iar inainte sa fie băgat în elicopter, îi şopti pe un ton plin de venin:

-Mai am un as în mânecă.

Nota Autorului: Iată ca am ajuns si la sfarsitul capitolului mult asteptat. Sper ca v-a placut si ca deja v-ati facut cateva ganduri referitoare la ultimele cuvinte ale lui Kanan (Astept parerea voastra!). Va rog sa-mi scuzati greselile gramaticale si nu uitati sa votati daca v-a placut! #staytuned