Adrianette

2.

Marinette
Viata mea ,nu pot spune decat ca ma cheama Marinette Dupang-Chang am 16ani si nu mai am parinti de ceva timp dar cu brutaria ce mi-a ramas mostenire,cu (,)copii de care am grija si hainele pe care le fac pentru mine si altii. Prieteni nu am iubit nici atat. Toata lumea se ia de mine am inceput sa ma obisnuiesc.
  Ma trezesc de dimineata si deschid brutaria am vro 3-5 clienti ,o inchind repede fac un dus si ma schimb in haine de scoala si fug spre ea.Vad un baiat blond cu ochii ca de smarald si o femeie care era cu ochi albasti ca marea si parul blond.
-Buna domnisoara ma scuzi ai putea sa ma ajuti sa ajung la liceu?
-Desigur doamnaaa.....
-Anabell(nu stiu cum o cheama pe mama lui Adrien)
-Pe aici va rog.
-Desigur ....
-Marinette.
-O tu esti fata lui Tom nu?
-La-ti cunoscut pe tata?
-O da a murit cand tu erai foarte mica imi pare rau dar mama ta?
-A murit cu 5 ani in urma...
-Dar cine te creste pe tine?
-Eu ma ocup cu brutaria am grija de copii si mai fac haine daca a auzit cineva de la cunoscuti de mine.
-Si ai timp si de scoala? Wow! Bravo!
-Va multumesc . Mai urcam cateva trepte si am ajuns in fata biroului Directorului.
-Aici este . Bine multumesc.
Cioc *cioc*
-Da.
-Domnule director aveti vizitator.
-Marinette draga uite el e colegul tau asa ca te rog eu ramai si voi vorbi cu profesori sa nu te certe.
-Va multumesc ...

Multumesc pentru voturi si ca imi cititi cartea va rog daca va deranjeaza ceva sau vreti sa imbunatatesc ceva va rog sa imi lasati un comentariu