12

1K 39 9
                                    

      O strangeam pe Mari in brate de parca viata mea depindea de asta,dar mi-am dat seama ca ,chiar depinde afectiunea de care avem nevoie este in bratele celuilalt. Oare ...o iubesc?Nu nu este posibil...dar daca ? Mai bine lasa in momentul asta nu am nevoie decat de imbratisarea ei.
-Mai bine Adrien?
-Da multmesc Mari.si o sarut pe parul sau cu miros de trandafir care apropo il iubesc.
-Adrien imi mai canti ceva te rog?
-Bine dar daca o faci si tu.Iti ador vocea e mirifica.
-Ok.
      Imi iau chitara ca sa ii cant ceva ce i-am cantat primei mele iubiri dar care stiu ca o va face sa zambeasca imi place sa ii vad zambetul gingas si rosata din obrajori.


Dupa ce am teminat de cantt mi-am pus chitara la loc si am ridicat privirea spre Mari dar am fost surprins sa o vad plangand.Speriat ma duc la ea si o iau in brate si o sarut pe obraji dragastos.
-Mari te rog nu plange nu mai seca oceanele din ochii tai te rog ma doare sa te vad plangand
-O Adrien nu plang de suparare ci de fericire e cel mai frumos cantec pe care l-am auzit vro data nu credeam ca o sa aud un cantec asa frumos vro data.
-Oh credeam ca e oribil si nu iti place dar auzind asta ma bucur dar te rog sa nu mai plangi indiferent ca de suparare sau de fericire.
-Bine voi incerca.
-Ok acum sa te aud pe tine acum e randu meu sa plang ca un bebe
-HEY!!!!si incepem sa radem amandoi cu pofta(ca na sunt insarcinati amandoi cu cine nu stiu ca nu mi-au spus). Dupa o portie buna de ras Mari sta sa se gandeasca ce sa imi cante.
-Stiu am auzit asta undeva si cred ca itit va placea.

-Deci?
-Pai...

AdrianetteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum