M-am daruit cu totul primei banci pe care am putut sa o zaresc printre toti acesti fasciculi de lumina, iar gandul ca in sfarsit piciorul meu intra in procesul de relaxare, m-a facut sa ma grandesc mai profund, dar cu o oarecare spontanietate, ca pana si asa zilele mele teorii ar putea sa se incadreze foarte bine printre acele iluzii.
Mai intai, ca sa se creeze o iluzie, te poti imagina pe tine, facand absolut orice, dar fara sa uiti la final sa mentionezi cele mai des folosite cuvinte cand vine vorba despre asa ceva si acelea fiind:
Nu e ceea ce pare !
Si poate e cum ai zis tu. Nu e ceea ce pare. Dar a parut vreodata? Cred ca doar in momentele acelea cand iti gasesti asa zisa mare dragoste a vietii tale consolata de cu totul si cu totul alte brate. Mai puternice probabil si decat banca asta, de-a dreptul imposibil de neclintit.
Iti pot garanta ca nici atunci nu o sa le auzi, dar asta pentru ca picioarele ti-o vor lua inainte, si de ce nu si palmele, pe diferite suprafete bineinteles. Oh, daca ai stii macar cat visez la asta. Sa pasesc inconstient pe podea, fara a duce cumva grija ca as putea sa sfarsesc ristogolindu-ma pe aceasta.
Atunci stiu ca ar fi si unicul moment sa spun: Nu e ceea ce pare ! Pentru ca, evident, acesta este felul meu de a arata ca sunt bine, oricat de neadevarat ar fi.
Acum lasandu-imi nimeni alta decat propia imaginatia sa se prijine pe bucata de lemn, care de data asta nu avea sa fie bastonul, ci doar partea rigida a bancii, am inceput sa simt tot acel confort carora iluziilor nu le-a prins bine deloc. Daca ma gandesc mai bine au procedat foarte corect. Nu aveam sa le daruiesc si lor o zona a mintii mele in care pur si simplu sa se relaxeze si mai apoi sa-mi imprime pe pupila tot felul de proiectii total nepotrivite. Aveam sa cred ca gandurile ocupa destul spatiu, numai ca ele nu imi trimit nicio alta imagine. Ma fac doar sa scriu aceste randuri care, sincer, cuprind iluzii.
Ah, de parca in cazul meu ar putea cuprinde altceva...
Meditand deja prea mult la asta, o sa ajung la concluzia ca lemnul este cel care imi afecteaza cu adevarat creierul.. Ceea ce este si asta o iluzie, bineinteles.
