Anonima

Incercam sa te inlocuiesc

Știam unde mă duce. Era un iaht al familiei lui. Nu mai fusese folosit de foarte mult timp și știam că nu mai mergea ci doar plutea legat de port. Acolo fusese primul nostru sărut, intr-o seara de august. Căldura de afara nu se compara cu căldură dinăuntrul nostru când ne plimbam pe punte acompaniați de lumina stelelor și a luni. Vântul ce vâjâia ușor și sunetul apei era o orchestra deosebita. Doar cerul și marea ne-au fost părtași in seara aia.

* Flashback *

Râzând m-am așezat pe punte cu picioarele încrucișate. Ochii lui păreau doua pietre nestemate in seara aia. Doua smaralde ce străpungeau întunericul din jurul nostru. Stelele de pe cer păreau a fi niste luminițe, niste case in orașul cerului.
Atunci totul era ușor. Părinții noștri luau masa dedesubtul nostru și puteam sa le auzim rasetele. Fericirea de pe chipurile noastre când auzisem că aveam să mergem în larg era nimic pe lângă iubirea ce ne-o purtam. La fel cum marea iubește creaturile și cum soarele iubește luna.
M-am uitat la el. In seara aia purtam o rochie albastra de culoarea cerului senin. Uram rochiile dar îmi plăcea felul cum se uitase la mine când mă văzuse. Aveam 12 ani. Eram un copil ce nu se aștepta la ce se va întâmpla cu doua luni înainte. A întins mana spre mine eu apucand-o, s-a jucat cu degetele mele parca iubindu-le. Râdeam și povesteam. Noaptea parca trecea mult mai greu, ca și nopțile de iarna. Ne-am ridicat în picioare sprijinindu-ne de margine privind oceanul din fata noastră. Deodata mana lui m-a apucat de talie. Simțeam apropierea dintre noi atât de tare încât aproape mi se tăiase respiratia. Vorbeam despre orice mai puțin ce se întâmpla cu noi.
M-am întors spre el, zâmbindu-i copilărește și am început să il gâdil apoi am fugit. Desigur, că m-a urmărit. Cine credea că un joc atât de copilăresc și prostesc va fi viața mea pe mai departe? Râdeam și ne alergam. O bufnitură surda s-a auzit când am cazut pe punte unul peste altul. El se afla deasupra mea încă râzând ca și mine de altfel. S-a apropiat mai tare eu simțind inima bătându-mi de parcă ar ieșii din piept. Și apoi, i-am simțit buzele pe ale mele. A fost unul dintre cele mai frumoase momente din viața mea, mă simțeam adorata, iubita, simțeam că tot ce aveam nevoie era el. Că nu voiam să se sfârșească niciodată momentul asta. L-am tras mai aproape și am continuat sărutul, stângaci cum puteam deoarece nu făcusem asta în viața mea.

* End of flashback *

Am urcat pe punte și amintiri mi-au revenit in minte. Era fix la fel cum l-am lăsat. Mai prăfuit dar la fel. Se vedea că nu mai fusese nimeni aici de mult timp. Am coborât cu el intr-un dintre dormitoare. L-am oprit când voia să mă întindă și am luat paturi și perne de pe paturi. M-a urmat zâmbind, știa ce aveam de gând. M-a ajutat sa le întind pe jos și apoi ne-am așezat. Se făcuse seara, dar tot nu eram mulțumită.

- Cum ți-ai dat seama că am rămas în Londra?

- Te cunosc, Clarissa. Știam că nu vei putea sa pleci și știam că nu vrei sa aștepți. Îți știu opțiunile, iubito.

- Opțiunile?

- Bogați, săraci, plecare către o destinație necunoscută pentru a scăpa.
Iubito, noi gândim la fel.

Am inceput sa rad.

- Suntem atât de diferiți dar atâtea lucruri avem în comun.

Privirea lui mă sfredelea. De data asta ochii lui erau mai întunecați. Suferințele vieții. Dar cu toate astea amândoi aveam puterea sa zâmbim când eram împreună.

- Totul meu.

Cuvintele lui m-au lovit ca o palma .

- Asta ești. Încă de când te-am cunoscut. Și eu inca pun familia pe primul loc. Toți cei pe care îi conduc au un respect pentru mine. Acum mă simt prost că mi-am omorât fratele, poate acum preia el afacerea familiei in locul meu și eu puteam fugi alaturi de tine sa te protejez. Să îți fiu alaturi.