Anonima

"Von Drake"

Noua persoana a Clarissei s-a trezit a doua zii de dimineață încă pe podeaua băii fiindu-i frig. Ochii ei erau uscați iar machiajul ce odată fusese întreg și frumos era acum întins pe fata ei. S-a ridicat de jos cu mare greutate gemând de durere. Rănile de pe corpul ei erau destul de vizibile chiar daca bandajate iar pe podea se puteau observa cu ușurință câteva pete de sânge uscat. Se privii in oglinda lasandu-se omorâtă pe dinăuntru de ceea ce vedea. Unde era blonda cu ochii albaștri senini a cărei vieți era împânzită de frumusețe și fericire? Unde erau părinții ei și iubirea pe care i-o purtau? Unde era familia pe care ea o avea? Toată lumea ce fusese odată parte din ea era acum in trecut, in strafundurile minții ei. Undeva unde nu voia să mai intre sau sa mai aibă de a face. Figura ce o privea din oglinda atent și gânditoare era acum parte din ea, fiind a doua ei față. Fata pe care o voia Bishop. Fata care era distrusă pe dinăuntru de gânduri și idei și de persoanele din jurul ei. Oare așa avea să fie mereu? Ce însemna iubirea lui Bishop daca se îndrăgostise așa repede de alta persoana, micuța blonda rămânând o parte din trecutul lui? Ceea ce ea simtea, el nu. Iubirea pe care ea i-o purta părea o dezamăgire mai mare în viitor. Părea că următoarea greșeală pe care o s-o facă ii va fi fatală. Clarissa își dădu cu apa pe fata ștergând tot machiajul ce rămăsese intins peste fata ei și își dădu parul pe spate. Intra in dus după ce se dezbracă de ultimele piese de material care îi acopereau corpul și dădu drumul la apa rece încercând să se trezească. Dădu cu pumnul în cabina de dus și începu să plângă cu lacrimi amare care curgeau odată cu picaturile de apa. I se prelingeau pe corp precum șuvoiul de apa dintr-o cascada. Lovii cu pumnul de mai multe ori, varsandu-si amărăciunea pe ușile încăperii mici ce o țineau închisă acolo. Captiva. Exact cum se simțea Clarissa in corpul Sierrei. Își musca buza până îi dadu sângele și se lasă jos în cabina de dus cu apa încă curgandu-i pe corp. Planse o ora incontinuu fiind acompaniata de liniștea din jurul ei ce era sparta numai de dus. Acustica locului în care se afla dădea scâncetelor ei un ecou nemaivăzut. O bătaie în ușă o trezii imediat din criza pe care o avea și ieșii din dus stergandu-se rapid cu un prosop. Tipa cu vocea răgușită că o să deschidă imediat în timp ce se îmbracă cu un tricou mai lung ce îi acoperea corpul plin de semne. Își șterse lacrimile și se privii in oglinda. Avea ochii roșii și părul ciufulit pe care îl pieptăna ușor. Ieșii din baie fugind către ușă pe care o și întredeschise. Neal stătea în fața ei analizand-o.

- Buna.

Si cu asta incepu totul.

- Buna. Răspunse și ea zâmbind ușor de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Daca îmi permiți să întreb, cum ai aflat unde locuiesc și de ce ești aici? Continua arătând destul interes deși știa adevăratul motiv pentru care stătea în fața ușii ei în dimineața asta.
Când îl auzii, rase ușor deși neputința dinăuntrul ei urla de durere și suferință. Se uita la el și zâmbii. Minciunile deja erau la ordinea zilei. Era sigură că el nu putea să îi spună cine este cu adevărat și nici ea nu putea deși voia să îl împuste, de fapt, nu. Voia să îl chinuie, să ii intre in strafundurile minții, să nu uite niciodată cine este Clarissa Von Drake. Sa ii fie și martora și cauza a decesului lui emoțional și fizic. Își revenii din gânduri abia după ce ii auzii glasul și îl lasă să intre. Se ascunse după ușă și îl rugă să se uite în altă parte in timp ce ea fugii către camera ei. Ascunse tot ce îi putea da de gândit că e Clarissa și se îmbracă în grabă cu niste pantaloni și un pulover ce ascundea în totalitate rănile ce zăceau acum pe pielea ei odată frumoasa. Știa că o să iasă cu cicatrici. Realizase asta cu mult timp in urma. Ieșii din camera și zâmbii ușor.

- Vrei ceva de băut? Întrebă ținând zâmbetul pe fata in timp ce se îndrepta către bucătărie. Văzu ușa de la camera unde se întâmplase incidentul de aseară și o închise cu ușurință. Își continuă drumul si apoi luă repede doua pahare și o sticla de bourbon pe care o cumpărase acum ceva timp pentru zile negre. Ajunse înapoi lângă el și lăsă paharele pe o altă măsuță din lemn. Acestea făcuseră contact cu suprafața cu un clinchet foarte ușor și plăcut de auzit apoi rămaseră într-o poziție dreapta precum soldații din armata. Puse băutură in ambele pahare, apoi împinse unul în dreptul lui ce aluneca lin.