Am vazut prea mult, m-a cacam cu sange ca in fiecare seara, simteam ca voi muri dar, parca, aceasta zi nu mai venea... Imi venea sa rad.... Dar durerea nu ma lasa nici macar sa imi deschid gura... Doctorii au venit si mi-au zis ca nu voi apuca Craciunul din 65' totusi acum e 2044, iar asteptarea continua. Fiecare dimineata vine cu durere mai multa. Asa de puternica a ajuns durerea incat nici nu o mai simt... Cateodata lesin si nu stiu de ce...
Intr-o zi a venit nevasta-mia si mi-a spus ca va fi intotdeauna langa mine. Recent am auzit ca a murit intr-un accident aviatic cand era pe drum spre Flilipine cu noul ei logodnic, as vrea sa rad....dar, dupa cum am zis mai devreme, nu pot.
M-am nascut intr-un satut numit Agame, m-am nascut cu deformari intestinabile sau ceva de genu... Am studiat la liceul din sat, am ramas repetent de 3 ori in clasa a IX-a. La 17 ani am inceput sa am dureri intestinale. La inceput nu erau nu stiu ce ,dar in timp s-au intensificat. La 18 ani, intr-o seara am crezut ca am sa mor... Tremuram de frica si nu stiam ce se va intampla daca mor, ma gandeam la familia mea...fratii mei... Toti prietenii mei....dar, deodata am auzit o voce: "2 alegeri ai de facut, mori acum, traiesti pe veci cu aceasta boala", fara sa gandesc am strigat cu toata putere " sa traiesc veci". In acel moment durerea s-a oprit....
Lumea plange cand ma vede in starea mea... Un adolescent de 18 ani cu astfel de dureri, trebuind sa moara in orice moment. Am 80 si ceva de ani, ma asteapta inca o vesnicie de trait sau, mai bine zis, ma astepta....
