- Te-ai rugat astazi? o intreba Max. Max era un Ciobanesc German, traia pe o strada unde nu traiau decat caini batrani. Max insusi avea 12 ani, dar dupa cum arata, mai avea mult si bine de trait.
Corcitura nu raspunse. Era Marta, catelusa hoinara ce se plimba prin toate cartierele. Max o cunostea. Marta nu avea nici o rasa, era o corcitura intre cine poate sti ce alte corcituri. Marta nu voia sa fie intrebata despre astfel de subiecte personale, asa ca schimba repede subiectul
- S-ar parea ca nu iti mai pute cusca Max, ce ai zice sa...
- Am intrebat ceva, Marta, nu schimba subiectul. Pe botul lui Max se putea citea foarte bine iritarea.
- Nu m-am rugat, Max, ce sa fac... Am 6 pui de crescut si de abia mai gasesc mancare in ultima vreme. Astazi am cautat de dimineata prin toate locasurile si...
- Ia aminte, Marta! Plaiul Vanatorilor este un loc unde doar cei credinciosi ajung! Nu te lasa ispitita de Motanul lumii acesteia! El doreste sa te prinda in plasa cu tot felul de astfel de probleme...
- Dar Max! Il intrerupse Marta, avea o mutra intesata de disperare si frica, Max! Tot ce am pe aceasta lume sunt puii mei, nu pot trai fara ei... Chiar daca asta ma va costa vesnicia in Plaiul Vanatorilor, eu nu am sa imi sacrific puii pentru nimic...
- Piei Motane! Ce ai Marto, te-a posedat Motanul? Tu nu intelegi ca fara ajutorul Vanatorului tu nu poti sa traiesti?! Viata ta e inutila aici fara credinta in El! El iti da tinta vietii si el te va ajuta, crede-ma! Hai sa ne rugam aici pentru puii tai!
Marta fu de acord, iar cei doi se rugara. Statura astfel vreo 2 ore cand, dupa rugaciuni intense, Marta se gandi sa se intoarca la puii ei. Era fericita, Vanatorul sigur ii ajutase puii. "Max chiar e un catel pe cinste..." Se gandi ea in timp ce alerga spre puii ei. Evita cateva ciocniri mortale cu masini si pana la urma ajunse la puii ei.
Erau toti morti.
