Te-ai gândit ?

1

          Este doar un capitol, un început, un început de viață.

  Curtea plină de fețe străine, puține cunoscute, dar cine te mai bagă in seamă ?

Îmi dau avânt singură spre interiorul instituții pe care o voi frecventa timp de patru ani, pana la bac desigur.

AŞA ÎNCEPE PRIMA ZI DE LICEU .

Dupa un timp de rătăcire, ajung într-un final unde trebuia să ajung acum zece minute. Spre norocul meu, clasa e aproape goală, dând de înțeles că avem ceva in comun măcar. Mi-am propus ca acest început să fie cu totul diferit, trag aer in plămâni si defilez printre băncile numeroase până mă hotărăsc să mă pun în a treia bancă de la geam.

Părul îmi e lăsat pe spate, proaspăt vopsit într-un roşcat cât mai natural şi fața îmi arată de parcă mi-am făcut rezervare la zugrav, glumesc. Arat bine sau asa cred eu.

Îmi iau telefonul din buzunar şi încep să împărtăşesc prima zi de liceu cu prietenii mei de pe facebook, pe care nu ii voi vedea niciodata desigur. Dupa zece minute de stat si plictisit, pe uşă îşi face apariția un băiat înalt, blond şi frumos . Îmi ridic capul din telefon, îl închid şi îl aşez pe bancă, cu privirea îndreptată spre acel băiat anonim, chiar noul meu coleg . După ce examinează toată clasa, îşi mută privirea spre mine :

  - Este liber ? întreabă el .

- Pune-te şi vezi dupa .

Râde uşor şi îşi aruncă telefonul pe toată suprafața băncii, care aluneca peste telefonul meu.

   Se întinde uşor fix în fața mea chinuindu-se şi reuşeşte într-un final să-şi recupereze mobilul .
       Noua mea dirigă îşi făcură apariția, iar noul meu coleg de bancă oftă uşor.
     

Cele doua ore se terminară, mă ridic uşor şi părăsesc clasa, apoi icinta şcolii. Mă îndrept cu paşi obosiți şi plictisiți spre stație pentru a aştepta autobuzul. Mă aşez pe bancă şi îmi deschid telefonul pentru a vedea mesajele şi notificările fără număr ce-mi invadau telefonul.