Mesajul de la 11:43

1.2

{A treia și ultima perspectivă pentru acest capitol!!!Melodia ajuta la vibe, nu sunteti obligati să ascultati!Enjoy it!}

  ―"I miss you in waves and tonight I'm drowning. You left me fending for my life and it feels like you're the only one who can bring me back to the shore alive." ―

Duminică, 15 iulie 2014.

  -Uită-mă, nu dau nici doi bani pe tine. 

Se uita impasibil la ea, încercând din răsputeri să-și stăpânească dorinta de a își cere iertare pentru ce zice și pentru ce urma să zică în continuare.Își dorea ca ea să vadă că minte, să înceapă să râdă de glumele lui proaste cum o făcea și altă dată și să treacă peste tot și toate.Împreună.

Dar știa că asta nu se poate.Era prizonier în propria minte.Știa că mai devreme sau mai târziu o să o rănească într-un fel, el nefiind bărbatul ideal, nu muncea ca tatăl său într-un birou, nu se îmbrăca aproape niciodată în costum, nu era atent la ce scotea pe gură, fuma mereu, bea mereu, își petrecea timpul cu persoane nu tocmai bune și era cunoscut ca un afemeiat. 

Nu îl deranjau lucrurile astea, ăsta era adevăratul el și nu avea de ce să se schimbe.Până a apărut ea. Fiind fiul cel mare al bine cunoscutului om de afaceri și CEO în state Harold Andderson, el trebuia să îi ia locul, ceea ce îl făcea deja pe Adam să se cutremure, cunoscându-și tatăl și știind ce om fără suflet este, Harold învătandu-l de la vârsta de doar nouă ani să devină o copie fidelă a sa pentru a conduce cu ferocitate firma pe care el  i-o va lăsa fiului cel mare.

Planul lui Adam era să devină ce și-a dorit el întodeauna, un solist vocal pe cont propriu, să aibă concerte în toată lumea și să-și plimbe iubirea vietii pentru o viată întreagă alături de el, dar asta nu era posibil.

Având deja douăzeci de ani, Harold știa deja că Adam trebuia să plece la facultate pentru a studia ceea ce și el a făcut acum douăzeci și șase de ani în urmă, știa că deja era timpul pentru a se așeza la casa lui alături de sotia si mama celor doi băieti ai săi pentru a-și putea petrece bătrânetea dacă se putea numi așa vârsta de patruzeci și cinci de ani într-un loc liniștit, departe de stresul acumulat în fiecare zi printre miile de hârtii care îi dădeau de furcă numai când se gândea la ele.

Decizia era deja luată în privinta viitorului lui Akim, ceea ce îl mâhnea complet, acesta fiind decis de când căpetenia avea numai câtiva anișori în frunte.Nu dorea să plece, mai ales acum când viata în sfârșit îi surâdea și lui, aducându-i-o pe Julieta, fata pe care o aștepta de atâta timp ca să-i facă lumină în gânduri, suflet și în viată.

Povestea lor nu a început normal.Adam era un băiat care nu suporta să fie atins și nici abordat în niciun fel, iar Julieta o fată fragilă, dar suficient de puternică emotional, mai puternică decât avea să fie Adam vreodată.Frumusetea ei și lumina pe care o arunca atunci când intra într-o cameră era atât de evidentă, făcându-l pe Akim în sfârșit să-și lase pentru un moment zidurile pe care și le-a format împrejurul inimii și a se duce spre lumină, spre luminea ei.

A fost greu ca Julieta să-i ajungă la inimă, certuri groaznice, insulte jucăușe reciproce, încăpătânarea lui de a nu o lăsa pe Julieta să-l descopere, să-l facă să simtă și puterea ei de a-l face pe Adam de fiecare dată să-i cadă în mreje le făceau povestea de dragoste mai frumoasă.Au trecut prin multe împreună și vor mai trece, dar tatăl lui are alte planuri.

Seara de patru septembrie a fost cea mai îngrozitoare pentru cei doi îndrăgostiti.Au fost nevoiti să-și calce pe suflet și să-și ia rămas bun unul de la celălalt, fiind cel mai indicat pentru cei doi, nefiind posibil ca ei să mentină o relatie la distantă, el nefiind capabil să o facă, zidurile din jurul inimii clădindu-se din nou după plecarea fetei din mijlocul drumului.

A stat acolo încă patru ore, uitându-se înspre directia pe care Julieta a ales-o pentru a pleca acasă, lăsându-l cu inima zdrobită de cuvintele ei apăsătoare.Știa că o să se sfârșească prost, știa că o să o rănească pentru că asta era el.Durere și ură.Din asta s-a compus toată viata cu ajutorul tatălui său doar pentru ca firma să rămână pe picioare încă câtiva zeci de ani de acum înainte.

Durerea pe care o simtea era inimaginabilă, nu mai voia să simtă asta, era un chin pentru el.Trebuia să o uite, să-i uite mângâierea, să-i uite șoaptele de dragoste spuse în noptile de vară în care numai luna și valurile mării le erau martore la dragostea pe care și-o purtau amândoi, departe de lume, de zâmbetul ei contagios, de ochii ei verzi ca smaraldul, de lumina ei.

Trebuia să o facă.Trebuia să o uite.Ea nu făcea parte din lumea lui, lumea lui întunecată și rece, unde doar persoanele cu o adevărată intolerantă la răutate și egoism putea face fată.Ea nu ar fi putut să se tină pe picioare nici măcar o zi printre toate hienele și șerpii care așteptau în liniște un as greșit pentru a o înfuleca ca să se piardă complet.Nu își dorea asta pentru ea așa că mai bine a lăsat-o să plece.

A trebuit să o facă, era nevoit, tatăl său deja aflase de relatia lor și era împotriva acesteia.Era conștient că fiul să a căzut în capcana ei, în capcana ei de a-l face slab, de a-l face să se îndrăgostească de ea.Și adevărul pe care tatăl său îl refuza cu ardoare era că fiul lui era slab oricum, știa în adâncul sufletului său că el nu o să fie niciodată pregătit pentru a conduce mii și mii de oameni cu sufletul binevoitor și slab.

-Pot face asta, sunt mai puternic decât crezi.O să-ti dovedesc.O să mă întorc și o să-ti demonstrez că te-ai înșelat.O să preiau frâiele companiei și o să lași capul în jos, nenorocitule!M-ai privat toată viata de la iubirea părintească și acum interzici orice persoană care se apropie de mine!O să mă întorc înapoi și o să-ti râd în fată.O să crăpi de invidie atunci când eu o să ajung detinătorul imperiului tău, iar tu o să mă urmărești de pe margine, o să vezi cât o să cresc și câte o să schimb.Asta o să fie răzbunarea mea pentru că m-ai făcut să pierd atâtea în viata, tată!

Astea au fost ultimele cuvinte înainte ca Adam să se uite în scârbă, urcând scările avionul și zburând acolo unde avea să se transforme pentru totdeauna.

Asta și spera.Să devină alt om.Să plece și să devină persoana pe care întotdeauna a visat că o să devină.O stană de piatră cu un imperiu în spate, mai puternic și mai biruitor ca niciodată.