5

160 7 1
                                    

Este dimineață. Razele soarelui mângâie fața palida a lui Reneesme .Deschisă încetișor ochii.Era amețită. Însă asta nu o oprea să se ridice și să meargă jos la familia sa.Păşea lent ,ținându-se de pereți.
Jos,ceilalți aveau o discuție.
Edward :Ce să-i zic lui Reneesme?
Jacob : Păi ,gândește-te mai repede ca s-ar putea trezi în orice moment și nu e o situație fericita!
Carlisle : Împreună trebuie să găsim o soluție să-i spunem....
Reneesme:Ce să-mi spuneți?
Jacob o ajuta să coboare scările .
Reneesme :Tată,ce s-a întâmplat? Și unde-i mama?
Se lăsă un moment de tăcere.
-Nu mă speriați! Ce s-a întâmplat?
Reneesme era din ce în ce mai agitata.
Alice :Mai bine așează-te.....
Jacob :E ceva legat de mama ta.....
Reneesme: Da.....ce-i cu mama?
Se vedeau lacrimi în ochii roșii ai fetei.
Reneesme :E..e..e..bine ?
Carlisle :Reneesme, așează-te puțin!
Reneesme :Nu până nu îmi spuneți ce s-a întâmplat cu mama!
Edward îi făcu semn lui Jacob .
Jacob :Nessie...mama ta ...a cam murit!
Reneesme a căzut jos și a început să plângă .
Jacob :Nessie....
Reneesme :Nu îmi mai spune asa !Ma...ma..mamei nu ....
Edward o luă în brate.Nu putea să îi zică nimic.Situatia nu se putea schimba .
Reneesme fugi de la Edward din brate în camera ei .
Edward :Reneesme, ești bine ?
Reneesme :Lăsați-mă singură !
Reneesme a stat câteva zile în camera ei ,ieșind doar sa își ia de mâncare.


Twilight 6:Semiluna Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum