Necondiționat

     Intrând în biblioteca facultății, Alya își scană cardul de acces la unul dintre ghișeele din dreapta recepției, apoi păși firesc înspre culoarul numerotat „VII” – literatură pentru copii și literatură universală. Își plimbă privirea peste cărțile învechite de vreme de pe rafturile prelungi până când găsi ceea ce căuta: o lucrare recent apărută în bibliotecă, una destul de rară din câte auzise la cursul de specialitate de la doamna profesoară Chermeleu, „Vrăjitoarea trebuie să moară!” a lui Sheldon Cashdan. Atinse ușor cotorul cărții și o extrase gentil dintre celelalte.

     - Psihologia basmului, șopti contemplativ, apoi o întoarse și citi descrierea de pe spatele copertei. Presupun că va fi o lectură interesantă, își spuse când termină și se îndreptă spre recepție.

     După ce scană codul de identificare al cărții, luă chitanța emisă de scanner și citi data limită pentru returnare. Avea timp suficient la dispoziție. Sesiunea nu începuse încă, așa că se putea deda întru totul lecturii, pentru a reuși să parcurgă întregul material până la următoarea întâlnire a Clubului de Carte. Oricum până atunci nu se întrevedea altceva mai interesant la orizont.

     La ieșire, nu mică îi fu mirarea când îl văzu pe Drake, favoritul decanului departamenului, pregătit să pătrundă într-un loc total necaracteristic lui. Nu-l văzuse niciodată citind o carte, sau un conspect măcar. Cu toate acestea, nu avea nicio restanță, întrucât tatăl său contribuia considerabil de câțiva ani la acreditarea unora dintre cursuri și deci era evient că fiul său avea să treacă fără probleme toate examenele. Cel mai neașteptat însă i se păru faptul că o salută.

     - Nu mă așteptam să ne întâlnim în fața bibliotecii, recunoscu Alya. Totuși, mă bucur să te văd, Drake, afirmă zâmbind moderat.

     Știa cine e băiatul și chiar nu voia să se pună rău cu el, mai ales acum, când aflase că recent fusese numit tutore de an pentru studenții din anul I. Ar fi putut foarte bine să i se cășune să ceară „ajutor” în această situație și chiar nu își dorea o bătaie de cap în plus. Fiindcă să refuze nu se punea problema, responsabilitatea urmând a-i fi comunicată oficial de către însuși decanul departamentului dacă chiar se ajungea până într-acolo, iar să accepte însemna să preia ea tot greul, laurii având să-i fie oferiți în final tot băiatului.

     - Te grăbești, Alya? întrebă el, accentuându-i numele într-un mod ciudat.

     - Am împrumutat o carte și vreau s-o termin înainte să-mi expire termenul de returnare, încercă să se eschiveze.

     - Tu citești repede. Și apoi, chiar dacă s-ar întâmpla să n-o termini la timp, aș rezolva eu să o poți returna mai târziu, o surprinse băiatul.

     Alya își plecă privirea și cu greu își stăpâni un oftat prelung.

     - Cu ce te pot ajuta, Drake? întrebă apoi, privindu-l în ochi.

     - Vreau să ieși cu mine în seara asta, afirmă el neutru.

     Alya aproape că izbucni în râs. Să facă ce? Era departe de a fi idealul feminin din viziunea celui din fața ei. Drake nu știa să aprecieze decât ceea ce izbea ochiul, așadar ce să fi putut observa la ea? Bucle roșcovane care încadrau un chip pătat de pistrui și o pereche de smaralde așezate sub sprâncenele ușor arcuite acum, datorită uimirii? Nu, nu. Acest gen de frumusețe era apreciat numai în romane. Doar acolo agerimea minții și puritatea sufletului contau cu adevărat. Dar ea trăia în realitate. Ficțiunea era doar o lume a plăsmuirilor, în care ea se refugia când nu mai putea îndura egocentrismul celor care o înconjurau în viața de zi cu zi.