28 Wishes

Capitolul I

Aprilie, 2015 
Harry's POV

Doctorul spunea că e din cauza emoțiilor.
Durerea era insuportabilă și simțeam că nu voi mai apuca ziua de mâine. Totul s-a întamplat fulgerător. Eram în backstage, cu Louis, când mi s-a făcut rău. Deși îmi auzeam iubitul strigându-mi numele, eram incapabil să fac ceva, sau să reacționez cumva. Am căzut din picioare apoi negru. Am pierdut orice contact cu lumea înconjurătoare și cu tot ce se întâmpla. Aveam flashback-uri din diferite locuri: audiția mea la XFactor, momentul în care s-a format One Direction, momentul în care eu și Louis ne-am acceptat sentimentele, ziua de naștere a lui Gemma, ziua mea de naștere când am făcut 20 de ani. Dacă stai să te gândești, timpul a trecut repede, nu? Ca niște frunze toamna ce sunt luate de vântul care adie ușor (sau nu). Uneori nu ne dorim să se întâmple, să îmbătrânim, să vină alte încercări peste care cumva trebuie să trecem. Sunt unele momente în care vrei să oprești tot timpul în loc, să trăiești mometul și să speri că se va întâmpla iar. 
Dar nu m-am stins. Eram pe patul de spital într-un salon luminat prost, înconjurat de persoanele care însemnau cel mai mult pentru mine. Probabil așa e, emoțiile chiar au dat năvală peste mine. Dar ce s-a întâmplat ceva timp mai târziu m-a făcut să mă gândesc serios la ce s-a întâmplat. 

Prezent - 2 ani mai tarziu
Author's POV

Harry muta plictisit canalele la televizor. Stătea pe canapeaua din sufragerie și aștepta ca iubitul său să ajungă acasă de la cumpărături, ca mai apoi să ia cina împreună, cum o fac de câțiva ani încoace. 
Își scoase telefonul din buzunarul din spate al blugilor de care nu s-a schimbat când a venit de la studio. A deschis Instagram-ul, s-a uitat la câteva postări din newsfeed, apoi a intrat pe Twitter, făcând exact la fel. 
Pentru creț, ultimii doi ani au trecut rapid. Nu mai e la fel de când trupa a intrat în pauză. Știa că o duce foarte bine pe plan solo; dar nu era la fel. Îi era dor să fie 5 idioți care cucereau lumea, mergeau în turnee, cunoșteau fani din diferite colțuri ale lumii. Deși știa că o să facă asta și în turneul de promovare al albumului său, nu era la fel, nu se simțea la fel. 
Era prins în gândurile sale până când se auzi ușa de la intrare. Louis s-a descălțat de perechea de Vans obișnuită, a lăsat plasele în bucătărie și s-a dus să-și sărute iubitul. Louis îl iubea pe Harry ca la început, când s-au cunoscut în baia unuia dintre cele mai mari concursuri de muzică: XFactor. Deși Louis uneori o mai dădea în bară, Harry îl ierta. Îl ierta pentru că iubitul său e persoana de care era îndrăgostit enorm, e persoana care l-a sprijinit de fiecare dată când a avut nevoie. Amândoi cred că ceea ce se întâmplă acum nu e real, că era un vis; poate așa e, dar era un vis din care nu voiau să se trezească. 
-Am pus cumpărăturile pe masa din bucătărie, spune șatenul cu ochii albaștri, zâmbind cald. 
Crețul chicotește, apoi îl ia pe Louis de mână și merg în bucătăria nici foarte mare, nici foarte mică, numai perfectă pentru ei. Începură să despacheteze și să pună ingredientele de care nu aveau nevoie în răftulețele special amenajate pentru ele, apoi Harry a început să gătească. Deși și-ar fi dorit ca Louis să îl ajute, știa ce dezastru e în bucătărie, așa că se ocupă doar el de cină. În tot acest timp, Louis stătea așezat pe pult, holbându-se (când avea ocazia) la fundul crețului. 
-Mmmm, miroase delicios, spune Louis dintr-o dată. 
-Nici măcar nu a început să fiarbă, râde crețul și îl trage pe iubitul său într-o îmbrățișare. 
-Shhhhh, știu că o să miroasă delicios, spune șatenul, și își încolăcește picioarele de bazinul lui Harry. 
Ochii săi albaștri îi întâlnește pe cei verzi, și îi zâmbește. Îl sărută sincer, cum o face de fiecare dată. Harry îi răspunde, dar fix în momentul ăla se aude soneria. 
-A dracu sonerie, comentează Louis, făcându-l pe Harry să râdă. 
Coboară de pe pult și deschide ușa, văzându-l pe Niall în prag. 
-Ce mai face cuplul meu preferat? Mmmm, miroase a mâncare, chicotește irlandezul și intră neinvitat în apartamentul acestora. Dar Harry și Louis nu se supărau; deși făcea asta, îl iubeau pe Niall pentru că mereu vine vesel și e imposibil să nu te simți bine în apropierea acestuia. 
-Bună și ție Niall, râde Louis. 
Amândoi au intrat în bucătărie și s-au așezat la masă. Au început să vorbească despre meciul de seara trecută, schimbându-și opiniile despre acesta. Se simțeau super unul în preajma celuilalt, iar Niall nu ezita să îl întrebe pe Harry diferite chestii despre albumul său. Crețul se așeză lângă ei la masă și îl admira pe Louis. Iubea fiecare parte a sa. Dar era ceva în neregulă cu el. Harry deși încerca să pară cât mai bine, avea o ușoară stare de greață care se accentua încet, dar nu voia să îi îngrijoreze. Oftă ușor și fix în momentul acela s-a întâmplat iar. A încercat să se ridice și fix în momentul acela a pierdut contactul cu realitatea. 
Amândoi începură să se panicheze, Louis luându-l pe Harry de acolo și punându-l pe canapea. A sunat la salvare și spera să nu fie grav. Aștepta și aștepta, până când a ajuns. După scurt timp au plecat și ei spre spital. În mintea lui Louis se derulau diferite gânduri. Era speriat. Spera să fie o simplă stare de rău și nimic mai mult. Se gândea că putea să-și dea seama că ceva nu era în regulă cu el. O mică parte din el îi spunea că e vina lui. 
Au ajuns acolo, s-au dus la recepție și au aflat salonul unde se afla acesta. Au urcat până la etajul respectiv, ca mai apoi să se ducă la salon. Fix în momentul acela ieșea un doctor. 
-Este bine? Pot să îl văd? încerca Louis să pară cât mai calm. 
-Trebuie să se odihnească, răspunde simplu doctorul. 
-Dar.. , începe șatenul. 
-Niciun dar, are nevoie să se odihnească și aici punem punct discuției, domnule. 
Acesta pleacă iar Louis oftează exasperat, privindu-l cum se îndepărtează. Se așează pe scaun și nu schimbă nici un cuvânt cu Niall. Irlandezul nu voia să îl lase pe Louis la greu, nici pe Harry, așa că așteaptă alături de el, până când urmează să vadă ce s-a întâmplat cu crețul.