Spre Calea Normalității

Prolog

Anul 1985,prin,martie,amintirile mă urmareau ne-ncetat provocându-mi o migrena și o durere mare in partea inimi.

Nu puteam decât să gândesc că totul a fost vina mea și că tot ce am făcut a fost mai rău decât pare.Să mă învinovățesc a fost o alegere proastă,care mai târziu a ajuns să mă facă să mă simt rău.

M-am ridicat din pat greu, privind în jurul meu tristă.Puteam vedea peisajele bine știute.Copacii încă verzi,câmpul de porumb în care mă jucam când eram mai mică,totul era la locul lui, înafară decât un singur lucru.Părinții mei.

Gândindu-mă la ei mi-am adus aminte prin ce chinuri au trecut,doctorii încercând să îi ajute.

Cea mai tristă parte este că după ce ei nu au mai venit înapoi,am devenit supărată pe mine,de fiecare dată când nu aveam ce face, îmi spuneam că este numai vina mea cu ce s-a întâmplat,căci le-am spus să-și ia o vacanță.

Alegerea le-a aparținut,însă urmarea pe mine m-a supărat atât de tare încât am început să fiu cu adevărat depresivă.Nu mai avea rost să mai mă gândesc la trecut,însă mare parte din timp stând în casa asta,unde am petrecut toată copilăria alături de ei,mă face să mă simt rău și din ce în ce mai rău.

Privind în depărtare am observat o trăsură cu doi Pur Sânge Englezi,care venea spre casa mea cu repeziciune.Am ieșit afară să întâmpin musafirii,căci prin locurile acestea,nu prea multă lume ajungea,mai ales o trăsură cu cai de fițe.

Ies din casă și observ că în trăsură se află două persoane mai în vârstă.Era o femeie și un bărbat.Femeia avea o costumație modernă: rochie bleumarin și o pălărie de aceeași culoare.Bărbatul,însă,era îmbrăcat mai modest,cu niște pantaloni și o bluză.
Bărbatul și femeia,după ce trăsura a ajuns în dreptul casei mele,au coborât repede din trăsură și s-au îndreptat privirea spre mine.

-Alana Wecky,spune femeia cu un glas blând,mă mai ții minte?

-Bunico!strig eu exasperată,arincându-mă în brațele femeii.Nu pot să cred că te-ai întors!

-M-am întors,scumpa mea și l-am adus și pe pămpălăul ăsta,spune ea și arată către spatele ei,la bărbatul mai în vârstă.

-Bună,bunicule,spun eu cu nepăsare în voce,chiar ai mai venit și tu pe aici.

-Din altă cauză am venit aici,dragă, spune bunicul.

-Ne vom muta aici până începi școala din nou,nu mai poți sta singură mereu.

-Să vă mutați aici!strig eu surprinsă. Dar de ce?Când ați planificat asta?Și de ce nu am fost anunțată?

-O să îți răspundem la întrebări pe rând,acum ajută-ne cu bagajele.

-Bine,imediat,spun eu și iau bagajul cel mai mare și îl târăsc spre casă.
Îmi dădeam seama că mutarea lor aici,a fost doar vina accidentului petrecut căci părinții mei nu prea îi invitau la noi acasă,dapoi să se mute aici.

Merg și duc geanta în camera oaspeților,o cameră mare, încăpătoare,perfectă pentru ei doi.Pun geanta la ușă și mă duc înapoi pentru ai ajuta.

Ajung și iau cealaltă geantă și o car până în cameră,unde văd că bunicii mei deja s-au instalat,punându-și hainele în șifonier.

Mai târziu,la ora mesei am mers și am început să prepar mâncarea după cum făceam de obicei,însă a venit bunica și mi-a spus să stau jos,că va prepara ea masa.

Eu m-am așezat la masă,și după jumătate de oră masa era gata,o friptură delicioasă cu niște cartofi pisați lângă o salată gustoasă.

După masă m-am dus în camera mea și m-am spălat,apoi m-am așezat în pat.Bunica a ciocănit la ușă,iar eu i-am spus să intre.

-Hei,spun eu cu o vece foarte înceată.

-Cred că știi foarte bine de ce am venit,nu?

-Poate, depinde la ce te referi.

-Părinții tăi,de aceea suntem aici.

-Dar de ce după atâta timp?După atâtea zile de singurătate?De abia acum vă gândiți la mine?

-N-am avut cum să ajungem atât de repede,Alana.Drumul e lung și costisitor,și...

-Și ce observați că nu aveți cum să ajungeți decât dacă aștept 3 luni?Asta cum ți se pare?Ți se pare normal,să stau singură,atâta timp,spun eu și apoi încep să plâng în hohote,să îmi fac griji pentru tot și la sfârșit să văd că totul este mai rău?Spune bunico,spune este așa?

-Nu din această cauză,am venit să îți spunem tot ce s-a întâmplat cu părinții tăi.Nu a fost un accident,a fost o crimă,cineva a făcut asta intenționat

-Poftim!?strig eu cu lacrimi în ochi.Cum de ați putut ascunde asta?