un vis ciudat ,dar o adevărată realitate !

III

Frunzele ostenite cădeau din copac una câte una și pluteau până sa ajunga la pământ,  unde... Aveau sa-si petreaca bătrânețile. Era o zi de toamna,  dar nu o oarecare zii,  era 12 septembrie,  era ziua lui Lizi. Bunica se trezii de dimineata,  se trezii cu lacrimi in ochi,  erau însă de fericire,  dar nu numai,  se bucura pentru ca știa că intr-o bună zii,  isi va revedea fiul.,  dar era tristă pentru ca nu îi putea spune adevărul fetei care trăia cu gândul că a fost abandonată și nedorită de proprii ei parinti. Se ridică din pat,  își șterse lacrimile și se îndrepta spre camera fetei,  ea încă dormea și nu îndrăznea sa o trezească. Voia să amâne momentul dăruirii cadoului deșii știa că o sa ii placa. Nu era asta,  ea știa că atunci când o sa ii dea cadoul trebui să-i ascundă adevărul,  adevărul despre tot.
-Buna dimineata, bunico !
- Buna Lizi , stii ce zii este azi?
- Da , este sâmbătă !
- Da draga mea , dar este ziua ta de nastere !
-Vai , Am uitat complet !
-Draga mea, închide ochii , am ceva pentru tine , un mic cadou pe care stiu sigur ca ti-l doresti , acum haide inchide-i !
Fetița închise  ochii așteptând cu nerăbdare să vadă ce avea bunica sa-i dăruiască .
După ce văzu, biata copilă începu să plângă, dar de fericire deoarece bunica ei acum câteva zile ii spusese că o va ajuta sa isi indeplineasca visul dar ea nu o crezuse ...acum si-a dat seama ca  bunica ei nu mintise. CAND văzu sevaletul , pensulele , acuarelele si pânzele  i s-a luminat chipul și i-a spus :
- Sunt cea mai norocoasă, ca te am pe tine bunico  , si pe bunicul!Acum ...chair pot visa mai departe ..Iti multumesc!
-O acum ca esti fericita, vreau sa te rog ceva , pentru bunăstarea mea
-Orice bunico , doar spune-mi
-Vreau să nu mai vad niciodată vreo lacrimă pe obrajii tai !
-Iti  promit!
Lizi se simțea mai împlinită ca oricând, avea ceea ce isi dorea si putea să viseze mai departe dar ...tot simțea un gol în sufletul ei , un gol care ar fii trebuit să fie umplut de părinți, de părinții de care  nu stia nimic .Era copil , si ca orice copil și-ar fii dorit ca in momentele grele să îi fie mama alături, să o mângâie si sa ii spuna ca totul va fii bine , dar asta nu se putea intampla ...