3

25 8 5
                                    

A doua zi Lizi se trezi destul de bine dispusă  , ca  si cum ar fi auzit ce ii spusese bunica in acea seara.
-Neata buni !
-Bună copilă, cum de esti asa vesela?
- Păi ...nu are rost sa fiu mereu tristă  , azi voi fi vesela  , azi va fi bine !
-O , bine copilă, mergi să nu întârzii!
Lizi isi luă rucsacul si iesii , în urma ei bunica se duse în pod pentru a căuta ceva , acel ceva era defapt ceea ce Lizi isi dorea de mult timp, ustensile pentru pictura.
Pentru ca in urmăroarea zii avea să fie ziua de naștere a fetei , bunicul ii sculptă din bucățile de l-am pe care le găsii  prin curte un șevalet .
Bunica  încă căuta prin lucrurile tatălui său bine ascunse prin pod , de care Lizi nici nu stia , deoarece ea nu avea voie acolo .
Biata bătrână găsii o cutie , plină de praf care era încuiată cu un lacăt . Uitându-se  la gaura păcatului isi aduse aminte ca nu demult găsii  o cheie care credea că se va potrivii .Luă cutia si o puse departe de ochii fetei , aduse acea cheie si cu greu o deschise .Când îi ridică capacul, văzut ca era învelit ceva intr-o pânză, si deasupra ei era un bilețel.
Bunica începu sa-l citească:
,, Mamă , nu stiu daca vei deschide vreodată aceasta cutie , dar daca o vei face , te rog sa nu ii spui Lizei despre noi  , până la un anumit moment .Te rog să mă ierți ca am lăsat pe capul tău atâtea griji  , sau daca ti-am creat probleme dar stii bine ca am fost obligat să părăsesc țara ca să nu fiu omorât si eu si sotia care o avea în pântec pe Lizi, Nu stiu cum va fii in tara in care voi ajunge , din câte știu voi sta aici până când fata va împlini 18 ani  , si daca nu mă întorc până atunci inseamna ca am plecat spre o altă lume si ii vei putea spune atunci totul fetei ....Jessica spunea că fetița imi va moșteniri talentul, si eu speram la acest lucru asa ca am lăsat aici singurele obiecte care mă făceau fericit  sperând că le va folosi cândva.  Te rog sa ai mare grija de tine  , pentru ca astfel vei prinde litere si o vei putea îngrijii si pe ea .Sperăm să ne întoarcem cu bine ."
                   Semnat , Marko.

-O doamne  , dragul meu fiu , promit ca voi avea grija de Lizi  , asa cum am avut până acum .
Bunica coborî cutia din pod si se duse să o ascundă până în ziua următoare ..
Era 4 seara , Liz venii de la scoala , cu zâmbetul pe buze la fel cum plecase .
-Sărut-mana bunica !
-Bună draga mea  , cum a fost astăzi ?
- A fost asa cum am spus că va fii, a fost mai bine ca ieri !
Lizi încheie cu un surâs .

un vis ciudat ,dar o adevărată realitate !Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum